Secrete din bucătăria chef-ilor

Iată așa niște sfaturi utile în bucătărie.

1. Vrei ca orezul gătit să fie alb imaculat la final? Adaugă-i un pic de oțet în timp ce fierbe.
2. Pentru ca mîncarea să aibă o aromă subtilă de usturoi (chiar dacă nu îl conține), freacă ușor un cățel de usturoi de suprafața farfuriei înainte de servire.
3. Cînd prepari ficat, sarea se adaugă la sfîrșit, altfel devinea prea tare și uscat.
4. Fasolea nu se va mai maroni în timpul fierberii dacă nu îi mai pui capac.
5. Vrei ca plăcinta să nu se ardă deasupra? Acoper-o cu o hîrtie umedă.
6. Carnea tocată va gusta mai bine dacă îi adaugi niște ceapă uscată, niște ceapă prăjită și o mînă de cartofi dați prin răzătoare.
7. Pune un vîrf de sare în cafea ca să îi dai o savoare deosebită. 
8. Ce faci dacă ai fiert prea mult carnea? Taie-o în felii subțiri, pune-le pe o farfurie, presară deasupra niște felii de ceapă, de roșie, adaugă puțin ulei vegetal, zeamă de lămîie și oțet. În scurt timp, carnea va redeveni fragedă și zemoasă. 
9. Merele din plăcintă nu se vor duce la fund dacă le dai un pic prin făină înainte.
10. Supa/ciorba e prea sărată? Pune într-un săculeț de tifon niște ovăz. Acesta va absorbi sarea în exces.

Sursa: Secrete din bucătăria chef-ilor. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 30 oct., p. 14.
Sursa imaginii: foodstory.stirileprotv.ro

Cum se prepară celebra rață cu portocală

Ingrediente

2 bucăți piept de rață (congelat sau proaspăt); 4-5 portocale; 200 ml vin alb, 6 linguri sos de soia, 2 linguri de vin roșu, 3 linguri zahăr brun, 1 baton scorțișoară, 2-3 mere mici coapte, sare, piper.

Mod de preparare

Se usucă pieptul de rață cu prosoape absorbante, se condimentează cu sare și piper și se lasă la temperatura camerei pînă se prepară sosul. Se cojesc 2 portocale cu un cuțin bine ascuțit, se taie coaja bucățele și se amestecă cu zeama stoarsă de la toate portoclalele, cu supa de pui. vinul alb, zahărul brun și batonul de scorțișoară rupt în bucăți mai mici. Se lasă compoziția să fiarbă la foc mic circa o oră, amestecînd des, pînă cînd sosul scade și devine gelatinos. Se lasă să se răcească. Se așază pieptul de rață cu pielea în jos într-o tigaie neaderentă, se lasă să se prăjească șapte minute cu capac, se scurge grăsimea formată, se întoarce pieptul pe partea cealaltă și se lasă să se prăjească sub capac încă șapte minute. Se întoarce din nou carnea cu pielea în suc, se lasă să se mai frigă trei minute și se oprește focul. Se scurge grăsimea adunată, se adaugă sosul de soia și vinul roșu și se lasă carnea în sos 10 minute. Din cînd în cînd, se stropește cu sos pe deasupra, pentru a se pătrunde uniform cu aromele lui.

Se așază pieptul de rață în tigaia cu sos de portocală, se lasă să se încălzează, la foc mic, 2-3 minute, apoi se servește tăiat felii și garnisit cu mere coapte și cu felii de portocale.

Sursa rețetei: Învață cum se prepară celebra rață cu portocale. În: Jurnal de Chișinău, 2015, 30 oct., p. 14.

Sursa imaginii: www.culinare.ro

Sfaturi de călătorie în Mexic

Planificarea călătoriei. Cînd să mergi

Momentul în care alegi să vizitezi Mexicul, depinde de ceea ce vrei să faci și să vezi, de constrîngerile legate de buget și de toleranța ta la căldură sau umiditate. Mexicul este o țară mare și foarte diversificată din punct de vedere geografic, microclimatele fiind dictate de altitudine și latitudine. Din iunie pînă în octombrie este cea mai umedă vreme, rezervă-ți vacanța în sezonul mai puțin aglomerat, pentru a evita mulțimea și pentru a găsi prețuri mai mici la hoteluri sau la biletele de avion.

Ploaia poate periclita vacanțele la plajă, iar la sfîrșitul lui septembrie și în octombrie vine sezonul uraganelor de-a lungul Golfului și pe coastele de sud, respectiv centrală, a Oceanului Pacific (dar și în Baja, deși mai puțin frecvent). În Baja California și în deșerturi este extrem de cald vara, deși pescarii înfruntă căldura pentru partidele de pescuit. 

Sezonul de vîrf durează de la sfîrșitul lui noiembrie (Ziua Recunoștinței) pînă la Săptămîna Sfîntă (Semana Santa), prețurile la hotele fiind mai mari în special de Crăciun, Anul Nou și Paște. exicanii, dar și străinii călătoresc frecvent în timpul acestor sărbători, iar rezervările trebuie făcute în avans. Cei interesați de cultura mexicană își pot planifica vacanța în timpul fiestelor din țară, inclusiv în săptămînile care precedă Paștele, Crăciunul, Ziua Morților și multe altele.

Ce să iei cu tine

Deși mexicanii sunt mai puțin formali cum erau înainte, locuitorii din orașe se îmbracă elegant, iar oamenii de afaceri, la costum. Excepție e zona de coastă, unde îmbrăcămintea e mai lejeră, femeile poarte arareori pantaloni scurți, iar bărbații nu sunt văzuți fără tricou pe plajă. Ia-ți haine ușoare și confortabile pt clima tropicală, plus pulover sau jachetă subțire. Încălțămintea confortabilă este esențială pentru siturile arheologice, străzile pavate și plimbările lungi. Un tricou subțire cu mînecă lungă previne mușcăturile de țînțari, la fel și un spray special. Crema de protecție solară, ochelarii de soare și o pălărie cu boruri mari sunt necesare. La fel și un ghid de conversație spaniol-român ori spaniol englez. Cei care merg cu cortul și cei care fac drumeții ar trebui să aibă la ei tablete de iod și filtre pentru a purifica apa, dacă cea îmbuteliată nu este disponibilă.

Formalități de intrare în țară

Pentru cetățenii din SUA, Canada, Marea Britanie, Irlanda Australia, Noua Zeelandă și o mare parte din vestul Europei nu este nevoie de viză de intrare în Mexic. Vei avea nevoie de un pasaport sau de un card turistic, care poate fi obținută de la ambasade, agenții de turism și de la punctele de trecere a frontierei; ele sunt distribuite și la zborurile tradiționale. Minorii au nevoie de o scrisoare legalizată la notar, de la unul sau ambii părinți ori tutori, în cazul în care aceștia nu-l însoțesc. Cetățenii din SUA și Canada pot sta în Mexic pînă la 180 de zile doar cu cardul turistic.

Sursa: Sfaturi de călătorie. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 348-355.

Sursa imaginii: www.backyardnature.net

Diana Guja: Pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens

Recomand spre lectură un interviu cu Diana Guja, CEO & Founder la Alo Bebe. Diana a fost în Mexic. Ce părere are despre această țară, aflați citind interviul.

Cum ai reușit să ajungi în Mexic A fost un vis al tău ori…?

Ca să ajung în Mexic mi-au trebuit cîțiva ani pentru a mă decide. Nu am ajuns întîmplător, acolo locuiește fratele meu și într-o zi era inevitabil să mă pornesc la drum.

Ce activități te-au impresionat acolo?

Mexicul e o țară prea mare, prea diversă, prea controversată ca să poți răspunde simplu. M-au impresionat oamenii, care sunt diferiți de la un stat la altul, m-au impresionat contrastele, de la cele între păturile sociale, pînă la cele care există la nivel de climă, de la o zonă la alta.

Cum e Oceanul Pacific în realitate?

Tulburator. Întunecat. Magnetic.

Ce poți să ne spui despre plajele și oamenii care se odihnesc acolo?

Eu nu am vizitat plajele mari și nu pot da un răspuns obiectiv. Din ceea ce am văzut, pot afirma că nu se deosebesc de nimic de plajele stațiunilor din Turcia sau alte țări cu turismul dezvoltat. Doar ca în Mexic, plajele sunt invadate de americani, care nu se poartă foarte deosebit de rușii sau moldovenii de care mulți dintre noi vor să se ascundă cînd ajung in Turcia, Grecia sau Bulgaria.

Cum ai caracteriza satele mexicane? Mai ales dacă sunt pe coasta Pacificului.

Satele mexicane sunt sărace. Indiferent de unde se află. Oamenii de acolo par să se mulțumească cu ceea ce au și nu îsi construiesc vise materialiste.

Ți-a plăcut mîncarea mexicană? Este vreun specific anume?

Cît de straniu n-ar părea, dar mîncarea mexicană are multe tangențe cu mîncarea noastră și mă gîndeam că am avea ce lua de la ei, mai ales că folosim aceleași produse. Mexicanii sunt foarte inventivi în bucătărie. Ei fac mîncare, practic, din orice. Din pănuși de porumb, bunăoară. Sau desert din făină de porumb. La ei se mănîncă multă carne de porc, jumere. Altceva ce m-a impresionat este că atunci cînd fac ciorbele lor tradiționale, din carne de porc, vită sau pui, ei nu fierb legumele, ci le adaugă la urma, crude. Ah, și mîncatul pe stradă! De la tacos pînă la ciorbe, oamenii mănîncă pe stradă, la tarabe, începînd cu micul dejun și terminînd cu cina seara tîrziu.

Ce părere ai despre portul popular mexican?

Portul mexican e divers și, iarăși, are unele tangențe cu portul nostru. Mexicancele tot poartă ii și brîie. Apropo, acestea acum intră în modă, așa cum se întîmplă și la noi. Dar, din cauza că țara este imensă, fiecare popor își are portul său, de la o zonă la alta, care poate să difere destul de mult.

Care e arhitectura orașelor vizitate? Poți face o recomandare și pentru Chișinău?

Cred că pentru Chișinău e tîrziu să faci vreo recomandare în acest sens. :) În Guadalajara, unde am stat cel mai mult, orașul de 6 milioane de locuitori, are doar cîteva clădiri cu multe etaje, în rest, sunt vile, ceea ce crează impresia unui oraș mic și pitoresc. În Mexic, cel puțin în orașele mari, s-a construit mult în anii ‛50 și grație acestui boom, sunt zone întregi cu case în stil minimalist, unele în culori aprinse, care se potrivesc perfect cactușilor care cresc cît copacii noștri. Dar, iarăși, țara e foarte mare și foarte diversă. Mexico City, capitala, are cartiere atît de diferite, încît e greu să spui ce anume caracterizează acest oraș. Eclectismul, asta probabil e cuvîntul.

Care sunt obiectele ce te-au inspirat din casa Fridei Kahlo?

Totul. Nu-mi venea să cred că am în fața mea lucurile pe care a pus mîna Frida Kahlo. Brățările ei. Creioanele. Pensulele. Farfuriile. Cearșafurile în care ea s-a învelit. Am intrat în casa ei ca într-un templu.

Comparativ cu Chișinău, cum te simțeai în transportul public de acolo?

Mexic e o țară periculoasă. Și nu, nu mă simțeam în siguranță, nici în autobuz, nici în metrou, nici în taxi. Mai ales că la timpul cela eram blonda și nu puteam trece neobservată. Deși nu mi s-a întîmplat nimic ieșit din comun, am fost foarte precaută, uneori pînă la exagerare.

Ce trebuie să ai neapărat în valiză pentru o călătorie spre Mexic?

Nimic deosebit. E o țară dezvoltată, în care găsești tot ce-ti trebuie.

Sursă foto: facebook.com

Pensiuni turistice la Orheiul Vechi

Complexul muzeal Orheiul Vechi este amplasat în valea Răutului, un afluent de dreapta al Nistrului, pe teritoriul comunei Trebujeni din raionul Orhei al Republicii Moldova. Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi care are un statut special și constituie cel mai important sit cultural din Republica Moldova, aflându-se și în procesul de nominalizare pentru a fi înscris în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO. 

Luînd în considerare că importanța acestui complex muzeal, cu siguranță că sunt doritori care își doresc să își planifice o vacanță aici. Dar pentru asta e nevoie de un hotel ori pensiune. Vă recomand trei pensiuni.

Vila Etnica

Este un complex turistic: hotel, restaurant și muzeu. Prețurile odăilor sunt de la 50 euro pînă la 70 euro, în care este inclus micul dejun. 

Pagina de facebook vedeți aici.
Adresă web vedeți aici.
Contact:
Tel. +373 (235) 5 62 48, Fax. +373 (235) 5 62 49,
Mob. +37379773333
E-mail: info@etnica.md




Agropensiunea „Butuceni”
Agropensiunea “BUTUCENI” dispune de 10 camere dotate cu condiţioner, televizor, pat dublu (lejancă), grup sanitar propriu, uscător de par. Prețurile le vedeți aici. Agropensiunea are și un restaurant unde puteți lua prînzul și cina.
Pagina de facebook vedeți aici.
Adresă web vedeți aici.            
Contact:
Tel: +373-235-56-906; Mob: +373-796-17-870;
email: info@pensiuneabutuceni.md

Agropensiunea „La Nuci”

 Agropensiunea „La Nuci” se găseşte în satul Trebujeni, raionul Orhei, la circa 55 km de orașul Chișinău.  A fost fondată în anul 2009, de ea se ocupă familia Creţu. Agropensiunea este formată din casă în stil moldovenesc, 3 odăi pentru cazare, sufragerie cu bucătărie, grup sanitar, curte amenajată cu 2 terase în aer liber, colţisor de joacă pentru copii, grădină , loc pentru parcare.

Organizează:
- Excursii prin împrejurimi
- Plimbări cu căruţa        
- Pescuit
- Spectacol cu muzică şi dansuri populare, specifice zonei
- Comercializarea obiectelor de artizanat
- Plimbări cu bicicleta

Tarife:
Cazare + micul dejun: 200 lei/pers/zi
Cazare + 3 mese incluse: 500 lei/pers/zi

Meniu:
- Zeamă cu carne de pui și tăiței
- Friptură din carne de porc cu mămăliguță, brînză de oi, smîntînă;
- Sarmale cu mămăliguță și smîntînă;
- Plăcințele cu brînza, varză, cartofi, mere, vișină și bostan;
- Salate în asortiment;
- Răcitură (carne de porc) sau rasol (carne de găină);
- Pîrjoale cu bătute (carne de găină);
- Legume coapte (vînătă, chiperi și tocăniță din roșii);
- Legume coapte la grătar, etc.
Prețurile sunt flexibile, în funcție de meniul selectat.

Pagina de facebook vedeți aici.
Adresă web vedeți aici.
Telefoane de contact:
Chișinău: (+373 22) 47 76 43
Chișinău: (+373 22) 33 80 57
Trebujeni, Orhei: (+373 235) 56 0 95
GSM: (+373) 792 16 329
GSM: (+373) 788 56 098
E-mail: cretuala9@gmail.com

În final, vă prezint o expoziție virtuală de carte referitor la complexul muzeal Orheiul Vechi, pe care puteți citi aici.

Sursa: Orheiul Vechi [online]. [citat 26.10.2015]. Disponibil : https://ro.wikipedia.org/wiki/Orheiul_Vechi

Ciudad de México

În ciuda nenumăratelor pericole și amenințări, districtul federal (pe scurt, D.F.) este un amestec fascinant de artă populară și istorică. În prezent, acest oraș-capitală este rezumatul întregului mestizaje, din țară, adică al amestecului de culturi europene și indiene. 

Spectacolele de teatru, muzică și dans – orice, de la marimba la Mozart – se țin în zeci de săli din tot orașul. Ansambluri de muzicieni mariachi frumos îmbrăcați, asortați cu butoni de argint și fredonînd o melodie romantică, te așteaptă în istorica Plaza de Garibaldi. Buticuri de renume, galerii de artă și cafenele se întind pe trotuarele de pe străzile principale din Polanco, Zona Rosa, Condesa, Roma și diverse alte cartiere. Restaurantele moderne din La Condesa servesc carpaccio și expresso decofeinizat, în timp ce, de-a lungul străzilor, micile standuri ce reprezintă afaceri de familie vînd tamales și tacos.

Mexicanii sau aztecii au fondat Tenochtitlán pe Lacul Texcoco și, după ce au interacționat cu civilizațiile vecine timp de 200 de ani, i-a uimit pe conchistadori cu ingeniosul lor oraș, cu drumuri largi înțesate de palate pictate și temple strălucitoare. După cucerire, spaniolii au construit o nouă capitală, Ciudad de México, pe ruinele de la Tenochtitlán și au umplut zona lacului. În sudul și sud-vestul centrului istoric, satele Coyoacán și San Angel – și-au păstrat identitatea de-a lungul anilor. Între cele două orașe sunt cel puțin o jumate de duzină de piețe captivante, înconjurate de biserici baroce, străzi pietruite și case pictate în culori vii, cu grădini pline de flori. 

Centrul istoric

Cosmopolitan și haotic, dar dornic de a satisface pe toată lumea, centrul D.F. este o sinteză între străvechea și modernă cultură mexicană. Birouri administrative, case proeminente și biserici au înlocuit palatele și templele din așezarea Mexica, formînd nucleul noului oraș. 

Teatrul Benito Juárez din Mexic

Un loc potrivit pentru a începe explorarea orașului este zócalo, sau piața centrală, care are o suprafață de 4 hectare și e construită pe ruinele Tenochtitlán. Denumită oficial Plaza de la Constitución (Piața Constituției), este a doua din lume ca mărime. În partea de nord a pieței tronează Catedral Metropolitana, prima catedrală din Noua Spanie care inițial a fost construită sub comanda lui Cortés, mai tîrziu fiind demolată și înlocuită cu prezenta biserică, finalizată în anul 1813. 

În stil churringuesc este și fațada bisericii parohiale El Sagrario La Piedra del Sol (Piatra soarelui), care are 24 de tone și reprezintă calendarul aztec, a fost descoperită în curtea bisericii El Sagrario, iar acuma se poate viziona la Museo Nacional de Antropología. Partea de est a  zócalo (piața centrală), este dedicată în întregime Palacio Nacional (Palatul Național). Inițial reședința oficială a viceregilor coloniali, Palacio Nacional a deținut birouri prezidențiale. În prezent, casele palatului servesc diverselor departamente de stat, însă turiștii pot admira picturile lui Diego Rivera care pun în valoare istoria și cultura Mexicului.

Cele mai frumoase reprezentări arhitecturale ale orașului provin din trecutul său religios. Clădit în 1588 ca seminar iezuit, Ex-Colegio de San Ildefonso a fost refăcut la începutul secolului al XVIII-lea. 

Eticheta în afacerile mexicanilor

Majoritatea mexicanilor sunt prietenoși, dar formali, deci e bine ca, înainte de a aborda o problemă, să discuți despre vremea de afară sau să schimbați diferite amabilități. Mexicanii apreciază subtilitatea și curtoazia, cît și punctualitatea și eficiența; cu o voce iritată sau cu diverse plîngeri nu îți vei face prieteni. La întîlnirea cu persoanele din lumea latină niciodată nu se întîrzie. Dacă vorbești spaniola, folosește forma politicoasă de adresare dumneavoastră (Usted), atunci cnd vorbești cu chelnerii, cu operatorii de telefonie sau cu alte persoane străíne. Chiar dac´unii dntre partenerii de afaceri vorbesc excelent engleza, pronunță rar și clar. Apelează la expresii de bază precum „por favor” (vă rog), sau „gracias” (mulțumesc) pentru a da dovadă de bună creștere.

Sursa: Ciudad de México. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 178-183.
Sursa imaginii: www.teatroenlinea.com

Telenovela mexicană Camaleonii

Despre telenovele se știe. Unii privesc, alții nu, deja alegi să privești un film ori o telenovelă în funcție de ce gen de film îți place. Deși nu sunt un mare fan al telenovelelor, urmăresc doar cele în care se vorbește limba spaniolă - pentru a o învăța. Deși urmăresc și filme dublate ori chiar produse de spanioli, ori latino-americani. În fine.

Acum ceva timp am început să urmăresc telenovela mexicană Camaleonii. Din careva motive, nu am privit-o pînă la urmă. Recent, am urmărit acest serial în întregime. Telenovela mexicană are 135 de episoade, actorii principali fiind Edith González, Guillermo García Cantú, interpreta și actrița Belinda și Alfonso Herrera, ex-RBD. Producătorul telenovelei este Rosy Ocampo. În Mexic, această telenovelă a fsot difuzată în anul 2009.  

Valentina (Belinda) și Sebastián (Alfonso Herrera), „Camaleonii” sunt manipulatorii lui „El Amo” (Manuel „Flaco” Ibáñez), furînd opere de artă de milioane de dolari și sunt manipulați cu acest fapt, că va ucide persoanele dragi lor care se află în închisoare: pe Pedro, prietenul Valentinei și Armando, tatăl lui Sebastián. Scopul lui „El amo” este de a-l captura pe Augusto Ponce de León (Guillermo García Cantú) un afemeiat și șeful poliției metropolitan mexicane, fiind de altfel și destul de corupt. Valentina și Sebastián au fost angajați la Colegiul „San Bartolome” unde Augusto Ponce de León era responsabil de disciplină, iar soția lui, Francisca - directorul colegiului, pe partea academică. 

Nimic nou și senzațional la prima vedere. În final, descoperi că subiectul acestei telenovele este mult mai complex decît pare. 

Acest „El Amo” nu este un personaj atît de misterios. În cheamă, de fapt, Horacio. Ceva timp în urmă, unicul său fiu, Ricardo a fost iubitul Franciscăi și a fost omorît decît nimeni altul Augusto Ponce de León. Din păcate, fusese un martor care a văzut omorul. „El Amo” s-a angajat pe post de grădinar la acest colegiu și juca oarecum dublu: preindea că e prieten cu Valentina și Sebastián, dar pe de altă parte - joacă rolul lui „El Amo” și îi obligă să fure. 

Pînă la urmă afli că Francisca știe că aces Leon este Horaciu, tatăl iubitului ei omorît de soțul său, află că Valentina și Sebastián nu sunt cine ar fi. 

Se află că acest Augusto Ponce de León este un polițist corupt, i se ia titlu de comandant al Poliției Metropolitane, și este pus în fața faptului. În final, acesta moare. Deși a jucat un rol negativ - a jucat foarte bine. 

Leónidas sau Horacio García Montaño din păcate moare și el, în duelul cu Augusto Ponce de León. Și e foarte straniu faptul că nu a purtat o vestă antiglonț, luînd în considerare că lucra în domeniul ordinii publice. 

Sursa imaginii: www.cinemagia.ro

Arta culinară a Spaniei: în nordul Spaniei, pentru basci, mîncarea și prepararea ei reprezintă o parte a culturii și identității lor

„Spania este ultima mare țară europeană în care bucătăria really variază de la o provincie la alta” scria Jean-Francois Revel în anul 1982. 

Spaniolii vorbesc cu mîndrie despre bucătăria lor. De-a lungul țărmului, arta culinară a fiecărei regiuni sau provincii se împarte între montaña y mar. În interiorul țării există aceeași diviziune între munți, văile rîurilor și cîmpii, fiind intersectate de rețeaua rutelor tradiționale ale păstorilor, ale crescătorilor de catîri și ale secerătorilor, de-a lungul cărora pot fi întîlnite mîncăruri ca gazpachos (vînat înăbușit cu plăcintă de pîine) și ajoarrieros  (cod sărat înăbușit). Regiuni ca Empordá din Catalonia, El Bierzo din Castila León sau Maestrazgo din Levant și orașe ca Segovia, Cuenca sau San Sebastián (Donostia), care au transformat bucătăria locală într-o adevărată artă culinară. Aceste arome nu se găsesc doar în meniurile complete de sezon în casas de comida (localuri de mîncare), tascas (taverne) și ventas (hanuri la marginea drumului), dar și în restaurantele de primă mînă în Spania. Bucătarii-șefi basci au ținut capul de afiș în anii ’70 cu nueva cocina, iar generațiile de azi ca Ferran Adriá din el Bulli (Girona) și Martí Berasategui (Guipuzkoa) au cîștigat Marele Premiu din 1989 pentru cel mai promițător tînăr bucătar-șef.

Cu toată varietatea bucătăriei iberice, influența bucătăriei franceze este de abia simțită, așa cum nota Alexandre Dumas în anii 1840. Se întîlnesc arome maure și cele din Lumea Nouă, dar și influențe romane aflate la bază. Influența musulmană este vizibilă mergînd spre sud, trecînd prin Valencia, Murcia și Andaluzia. Aici veți găsi miere și produse de patiserie cu migdale, chimen și pîini cu semințe de anison și o numeroasă familie de bucate din orez și șerbeturi reci (granizadas).

Moștenirile romane

Pîinea, uleiul de măsline și vinul au însoțit mîncarea încă din timpul romanilor. Calitatea și varietatea uleiului de măslie spaniol și a binului s-au îmbunătăți în ultimii 30 ani; încercați vinurile Albariño alb din Galicia sau cele roșii din Priorato, Ribera del Duero, Toro, Somontano și Jumilla.

Peștele a fost mîncarea de bază de pe vremea romanilor, fiind sărat ori uscat. Spaniolii sunt dispuși să  plătească oricît pentru un pește proaspăt, iar camioanele aleargă din porturi pentru a aproviziona piețele din celelalte colțuri ale țării, aflate la cîteva ore distanță de locul în care este prins peștele. Madridul are cea de-a doua piață de pește ca mărime și mulți spanioli spun că nu există loc mai bun pentru a mînca pește, iar vînzătorii și restaurantele pretind că au cele mai bune sortimente din porturile Atlanticului și ale Mediteranei.

Călătorind prin regiuni

În nordul Spaniei, pentru basci, mîncarea și prepararea ei reprezintă o parte a culturii și identității lor; masa e o ocazie de reuniune, indiferent dace aceasta e acasă, în societățile gastronomice de bărbați, la grătare (asadores), în restaurante, la concursurile de mîncare sau la mesele comunale din timpul fiestelor. 

În vest, Asturia are mîncăruri țărănești sănătoase, ca mîncarea înăbușită de fasole (fabada), puding de orez caramelizat (arroz con leche), peste 20 de tipuri de brînză provenind de la ferme și cidru uscat. Bucătăria galicaină are arome mai curate din carne de vită de calitate, o varietate de pește și moluște cu carapacte gustoase empanadas (plăcinte plate), lacón con grelos (șuncă fiartă cu nap verde) și mîncăruri cu paprika. 

Meseta și Mediterana

Mîncărurile din meseta centrală, ca de exemplu carnea prăjită pe lemne, mîncărurile pe lemne, mîncărurile amestecate din burtă de vacă (callos), brînzp Manchego din lapte de oaie și supele de usturoi (sopas de ajo) au un specific medieval, iar cele din Mediteraniană sunt contemporane. Salatele crescute la soare, legumele prăjite (escalivada), peștele copt în sare sau preparat cu supă, sunt mîncărurile clasice. 

În bucătăria catalană, mîncărurile clasice includ romesco (sos de migdale și piper) servit cu pește sau ceapă de primăvară la grătar, zarzuela (mîncare înăbușită din fructe de mare) și escudella (pot-au-feu). Fiecare din Insulele Baleare are propria sa specialitate: Menorca - homar, iar Mallorca - plăcinte spiralate ensaimada.

Valencienii sunt renumiți ca bucătari ai orezului. Paella este un fel de versiune tehnicoloră, sintetizînd sutele de mîncăruri din orez din această zonă. Tot ei, valencienii sunt experți în prepararea înghețatei și a șerbeturilor, cea mai originală este horchata, băutură din lapte și nucă.

andaluzia are mîncăruri clasice: supele reci gazpacho, sunt preparate în diferite feluri. Este locul de origine a pescaito frito-ului (pește prăjit-uscat), a șuncilor, a potajes-ului sau a mîncării înăbușite de fasole.

Tapas

Delicioasele tapas

Tapas, mici gustări, sunt servite în baruri, cu băuturi au străbătut un drum lung de la simplele origini andaluziene, devenind azi bucăți cu șuncă afumate sau de brînză servite pe o farfurioară și folosite drept capac pentru a nu lăsa praful să se așeze pe paharul de vin. În prezent, fiecare regiune, oraș și bar are propriile apas.

Sursa: Arta culinară: În: Spania: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ’93, 2012, pp. 107-109.

Sursa imaginii: calatoriaperfecta.ro

Traian Stoianov: „Fiecare bucătar visează la un restaurant al său, iar eu nu sunt o excepție”

Acum jumate de an, cred, acest interviu a mai fost publicat. Am decis să-l postez și pe blogul meu, deși unii din voi cred că ați citit interviul cu el.

Faci parte din echipa emisiunii Veranda. Ce ne poți spune despre acest proiect televizat? 

“Veranda” este un proiect unic în RM. Este show-ul cu cea mai mare audiență din țară. Producătorii acestuia sunt tineri și inteligenți, iar Jurnal TV este spațiul media perfect pentru o asemenea emisiune. 

De unde vine pasiunea ta pentru bucătărie? 

Din copilărie. Anume în acea perioadă am ințeles că mă fascinează tot felul de arome, mirosuri, ingrediente și mixarea lor. E adevărat, nu prea găteam pe când eram mic, însă puteam face diferența dinte o mâncare gustoasă și nu prea, știam exact ce-mi place și ce nu. Mi-amintesc, alegeam fiecare fir de mărar și pătrunjel din zeamă, iar de ceapă nici nu mai vorbesc.

Studiile, unde le-ai făcut? Spuneai intr-un interviu ca ai mai absolvit o facultate... 

Am făcut școala profesională de bucătari din Chișinau, după care a urmat prestigioasa școală de bucătari din orașul L'Aquilla, Italia. Cât despre facultate, am absolvit UPS “Ion Creangă”, Facultatea Psihologie și Psihopedagogie Specială. Acum însă, dacă aș mai avea niște ani la dispoziție, aș face și actorie. Cred că m-aș fi descurcat.

Cum reușești să îmbini culinăria cu… televiziunea? 

Sunt o persoană care se simte confortabil în fața camerelor de luat vederi și nu-mi rămâne decât să savurez din lumina reflectoarelor, să gătesc și să mă distrez. La acest capitol sunt un norocos, întrucât nu-mi crează nicio incomoditate operatorii care se învârt în jurul meu. În timp ce alți prezentatori au emoții de moarte când văd luminița roșie aprinsă și aud în cască vocea producătorului care zice ”Tu!”, eu aștept cu nerăbdare acest moment, pentru că pot în sfârșit să mă manifest, să demonstrez de ce sunt capabil. 

Rețetele tale sunt personalizate sau gătești după rețete deja binecunoscute? 

Prefer rețetele clasice. Nu încerc să reinventez bicicleta și s-o iau razna, servind pe același platou hering sărat și căpșuni cu brânză de oi. Deși recunosc, mi-ar place să inventez într-o zi o rețetă nouă și să intru în istorie.

Se spune că bărbații gătesc mai bine decît femeile. Tu ce părere ai despre această afirmație? 

Și femeile gătesc gustos, un exemplu e mama mea, care poate face o mâncare savuroasă din câteva gâturi de pui și-un pumn de făină. Și apropo, maică-mea e renumită pentru bucatele ei delicioase, preparate cu-n minim de ingrediente, dar și soția mea gătește gustos, iar uneori chiar reușește să mă impresioneze. Cât despre restul femeilor, cred că nu le prea place să gătească, întrucât o fac permanent, devenind rutină, iar gustul bucatelor depinde de pasiunea pe care o depui la prepararea acestora.

Ce zice familia despre pasiunea și meseria ta de bucătar? Oricine-și doreste un bucatar in familie!

Sună bine, dar ultima vreme muncesc foarte mult și practic nu sunt acasă, respectiv nici nu prea gătesc. În weekend însă, sunt eu șeful la bucătărie și încerc să-mi alint femeia iubită cu ceva delicios. Soția mea e o femeie extraordinară, foarte înțeleaptă și cu foarte multă răbdare. Știu că având un bucătar în casă, cel puțin ar fi trebuit să aibă și bucate pe masă, dar nu e așa. Promit să-mi iau revanșa în cel mai scurt timp.  

Te-ai gîndit cumva să-ți deschizi un restaurant al tău? Sau poate chiar și o rețea de restaurante, marca Traian Stoianov?

Fiecare bucătar visează la un restaurant al său, iar eu nu sunt o excepție. Să zicem că face parte din planurile mele. Poate pe la 50-60 de ani, cine știe?

Sursă foto: pagina de facebook a lui Traian Stoianov

Spectacolele latino-americane și spaniole

În toate țările latino-americane, oamenii pot merge la spectacole variate, capitalele cu viața de noapte cea mai animată fiind Ciudad de Mexico și Buenos Aires. Există, de asemenea, alături de santiago de Chile, și cele cu un teatru național mai dezvoltat. În ultima vreme s-a dezvoltat și la Bogota, Caracas, Havana sau Lima. Programul diferă de la oraș la oraș; este destul de frecventată vespertina, reprezentație între după-amiază și seară, în jurul orel 19 sau 20. Multe concerte încep la 18:30. La fel și conferințele sau recitalurile de poezie. Spectacolele cele mai frecventate sunt cele de cinema, totdeauna în variantă originală cu subtitrare. Puține țări au cinematografie națională importantă: Mexic, Argentina, Cuba de vreo 20 de ani, și Chile, în anii ‘70. În celelalte se realizează sporadic cîteva filme.

În toate orașele spaniole, seara, sunt spectacole numeroase și foarte variate; la Madrid și la Barcelona, rubrica de spectacole din ziare anunță programul cinematografelor, teatrelor, cabaretelor, concertelor, conferințelor și cafenelelor-teatru. Teatrele sunt de două categorii: naționale (subvenționale) și particulare. În mod normar, reprezentațiile încep la ora 19; de obicei, vineri și simbătă sunt două reprezentații, la 19 și la 23. 

Teatro Real

Și cinematografele sunt de două categorii: cinematografele cu locuri rezervate difuzează filme în premieră. Sunt din ce în ce mai multe filme în versiune originală subtitrată. Cinematografele permanente difuzează reluări, uneori chiar două filme în aceeași reprezentație; deseori, ora începerii spectacolelor nu este specificată, dar programul obișnuit este: 16, 19 și 22. Dacă, de cîțiva ani, în cabarete se poate asista la spectacole comico-erotice, există și săli de cinematograf pentru filme de artă și în avanpremieră și cinecluburi unde se pot vedea filme spaniole și străine de valoare. În acest sens, reamintim importanța Festivalului de film de la San Sebastián, care acordă trofeul „Concha de Oro” (Scoica de Aur) celor mai bune filme prezentate în festival.

Sursa: Spectacole. În: GAVARITO, Julian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, pp. 77, 78.

Sursa imaginii: commons.wikimedia.org

Restaurantele latino-americane și spaniole

În America Latină există o mare varietate de restaurante, nu doar pentru că sunt din țări diferite ci și, în aceeași țară, din cauza diferenței de stil. În restaurantele de lux se pot mînca preparate de bucătărie locală, specifică țării, sau de bucătărie franțuzească, chinezească, italienească, spaniolă. Aproape tot timpul sunt spectacole de dansuri naționale sau regionale și o ambianță muzicală. În restaurantele mai modeste se mănîncă totul dintr-o farfurie mare, pe care sunt puse carnea și diferite legume. Există și restaurante cu autodeservire.

El Ibérico, Santiago

În Spania, există mai multe tipuri de localuri unde se poate mînca. În afară de cele care se numesc „restaurantes” (restaurante), mai există „fondas” (hanuri), „menoses” (cîrciumi de țară) sau altele mai simple, care au o firmă pe care scrie „comidas” (mîncăruri). Categoria lor este indicată de numărul de furculițe pe care le puteți vedea pe firmă sau pe meniu, după ce vă așezați la masă. Acestea sunt
oarecum similare stelelor de la hoteluri. În meniu pot fi citite toată mîncărurile propuse, uneori în mai multe limbi, ca și meniul zilei sau meniul turistic. Bucătăria spaniolă este de o mare diversitate și, în funcție de regiune, se pot mînca feluri cum ar fi morun în stil basc, ghiveci galician, mîncare asturiană de fasole, salam catalan cu fasole, miel și purcel de lapte la cuptor, mîncare de năut cu carne, tuslama „á la madrileña”, ghiveci din La Mancha, supă de roșii andaluză (care se servește rece), rinichi în vin de Xeres, ouă „á la flamenca” (în sos tomat), pui „al chilindrón” (cu sos tomat și piper) și toate tipurile de mîncăruri cu orez din Levant.

Sursa: Restaurantele latino-americane. În: GAVARITO, Julian. Spaniola practică. București, Niculescu, 2003, pp. 77, 78.
Sursa imaginii: www.labuenavida.cl

Baja California din Mexic

Peninsula Baja California a atras dintotdeauna o mulțime de oameni de știință și pasionați de aventură. 

Peninsula Baja California s-a separat treptat de continent cu aproape cinci milioane de ani în urmă, desprinzîndu-se de-a lungul faliei San Andreas și luînd cu ea o serie de lanțuri muntoase. lățimea cea mai mare se întinde pe distanța de 193 km, de-a lungul graniței cu Statele Unite ale Americii. Cei mai mulți vizitează Los Cabos, aflat la o distanță de 1300 km de  Statele Unite ale Americii. Între cele două extreme se găsesc peisaje formate din deșert și ocean - aspre, dramatice, dar extrem de încîntătoare. Turismul din Tijuana-Ensenada s-a diminuat drastic din cauza știrilor despre violențele din zonele de graniță, carteluri de droguri și forțele de poliție.

Cel puțin cinci grupuri de băștinași locuiau în Baja cînd Juan Maria Salvatierra și-a stabilit misiunea religioasă în Loreto, în anul 1697. Pe măsură ce misionarii și aventurierii europeni și-au croit drum către peninsulă, populația nativă a fost decimată de bătălii sau de boli.

Partea din Oceanul Pacific este recunoscută pentru valurile uimitoare, pentru uriașul pește-sabie sau balenele migratoare; Golful Californiei, numit și Marea Cortez, este visul oricărui biolog. Multe grupuri de protejare a mediului înconjurător din lume sunt interesate de protejarea Golfului California, astfel, în anul 2005, UNESCO a desemnat acest loc ca parte din moștenirea universală. 

Peninsula a făcut parte inițial dintr-o regiune mai mare, care includea și statul California, dar în prezent face parte din Statele Unite. În anul 1974, guvernul mexican a împărțit această regiune în două state - Baja California (cunoscută și ca Baja Norte) și Baja California Sur. Aproximativ 80% din locuitorii din Baja trăiesc în nord; doar Tijuana are o populație de aproape 2000000 locuitori.
Între Tijuana (al 4-lea oraș ca mărime din Mexic) și Ensenada (cel mai mare port din Baja California) se află un număr din ce mai mare de hoteluri, firme și pensiuni cu vedere la ocean. Acestea includ acuma și satele de pescari. Turismul din această regiune nu este o noutate. Încă din timpul prohibișiei din Statele Unite ale Americii, Tijuana a atras o mulțime de iubitori ai vieții de noapte, dar și de zi.
Tijuana este o destinație de shopping, o șansă de a vedea o bucățică din Mexic, de vacanță și de a te aventura spre sud. Turiștii se tem să se aventurieze prea mult pe cont propriu, iar cei care vor să o facă o afacere avantajoasă profită de excursiile de două ore, organizate cu autobuzul. Autobuzele cu etaj au 13 opriri: la crama L.A. Cetto, la centrul cultural, pe legendara stradă principală din Tijuana, Avenida Revolución. La est de centru se află Centro Cultural Tijuana, Teatrul Omnimax (1000 locuri), Museo de las Californias (muzeu adiacent cu un restaurant și două etaje).

Rosarito Beach

La 29 km de Tijuana se află Rosarito, oraș turistic care are propriul district și se șe întinde pe 32 km de-a lungul coastei plin cu plaje. Sunt multe magazine, depozite și chioșcuri ce comercializează vase din lut, smălțuite sau nu, obiecte de artizanat și altele. Cele mai multe magazine, baruri, hoteluri și restaurante se află pe Bulevardul Benito Juárez.
La aproape 51 km sud de Rosarito, Ensenada se unește cu nordul extremic al regiunii Bahía de Todos Santos. Apropierea de granița cu SUA, restaurantele unde se servesc fructe de mare, dar și sporturile de apă fac din acest loc o destinație favorită de weekend. Shopingul este concentrat pe Avenida López Mateos.  Excursii de observare a balenelor sunt organizate de Sportfishing Pier, din decembrie pînă în martie. Se fac ieșiri nocturne, pentru pescuit, iar cea mai bună perioadă este iunie-septembrie. La sun de Ensenada există o fosă denumită La Bufadora, ce aruncă apa din ocean în jeturi înalte de 24 de metri. 
Pînă în anul 1974, cei mai mulți naturaliști, exploratori și pescari mergeau pe drumuri neamenajate și pline de nisip ca să ajungă în Peninsula Baja. Guvernul mexican a construit autostrada 1, deschizînd astfel Baja pentru publicul larg. Drumul se întinde de la Oceanul Pacific pînă în Golful California și trece peste mai multe vîrfuri muntoase. Autostrada 1 începe chair după intersecția cu granița de la San Isidro și leagă ținutul San Diego cu Tijuana. Unii turiști se opresc să facă cumpărături sau peisaj, alții se îndreaptă spre Rosarito sau fac o pauzî pe plaja din Cantamar. Puerto Nuevo, denumit și Newport, care se află în apropiere, s-a dezvoltat foarte mult, mai demult fiind un loc unde se preparau homari. 

Sursa: Baja California. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 53-61.
Sursa imaginilor: http://www.flickriver.com/photos/buelna/2411434398/, https://en.wikipedia.org/wiki/, 

Flamenco este o fereastră deschisă spre sufletul Andaluziei. Citește care este istoria dansului spaniol flamenco

Geniul jazzului Miles Davis spunea: „Uneori cînd ascult flamenco, cad în genunchi”. Flamenco sensibilizează întreaga lume, însă complexitatea sa muzicală și adîncimea emoțională sunt rareori înțelese. Flamenco este o formă artistică sincretică înrădăcinat în folclorul din sudul Spaniei. Valurile de emigranți dinspre orașele sudice din ultimii 40 de ani și apariția masivă a școlilor de dans în întreaga Spanie și-au lăsat amprenta în toată sofisticarea sa, flamenco rămîne popular. 

Artiștii și simpatizanții săi provin de la periferiile  societății, unde experiențele vieții i-au învățat să fie extrem de independenți, mîndri, sceptici și împart un profund sentiment al suferinței. Versurile vizează direct emoțiile. Rădăcinile flamenco-ului pătrund pînă în trecutul îndepărtat. Hedoniștii tartessani (sec. IV-VI î. Hr.) despre care se crede că ar fi venit din Africa, erau renumiți pentru muzica și dansul lor primitiv, iar în timpul romanilor, dansatoarele din Cádiz și-au făcut un nume pentru virtuozitatea ritmică și senzualitatea îngemănată cu lascivitatea. Grecii i-au adăugat tiparul oriental al cîntecelor religioase bizantine.

Muzicanții profesioniști încă dinaintea venirii lor în Spania în secolul XV, țigani au fost catalizatori vitali în procesul de creare a flamenco-ului. Pe măsură că țiganii au învățat cîntecele populare din sud, au adăugat ritmuri complexe, sunete expresive și simțul acut al suferinței. În secolul XVIII, flamenco a prins rădăcini și în orașele de sus, de vreme ce persecuția țiganilor a devenit mai puțin acută. Din anii ’70, călătorii au început sp dea peste flamenco la  Cádiz, Xeres și Sevilla.

Cîntecul rămîne principala formă de expresie a flamenco-ului. Vocile sunt întunecate și plîngărețe, răgușite și profunde. Cîntăreții sau cantadores trec de la șoapte grave la strigăte muzicale intense și alunecă în cîteva secunde de la notele cele mai acute pînă la cele mai grave.

Două stiluri muzicale timpurii, avînd rădăcini țigănești rămîn astăzi fundamentale. Unul este seguiriya, cel mai tragic stil de cante jondo sau muzică profundă, care exprimă neliniștea în fața disperării. Tiparul său ritmic ilustrează complexitatea flamenco-ului: fiecare vers al strofelor formate din cîte 4 versuri are 7 silabe, exceptîndu-l pe al treilea, care are 11 și pe care este altoit un ritm de 12 note muzicale. Al doilea stil muzical ca vechme, larg practicat astăzi, soleá, a generat  mai multe variante decît oricare altul. Un al treilea grup de stiluri muzicale, tonas, este un exemplu de supraviețuire a vechiului cîntec flamingo dezgolit pînă la esența sa de vocile pure.

Dansul flamenco a apărut ca fuziune a unor forme mai timpurii, printre care dansurile populare și bolerourile de la curte. Dansul flamenco a filtrat cu alte forme, dînd naștere unor versiuni teatrale hibride.

Începînd cu anul 1950, flamenco a cunoscut un public mai larg prin intermediul acelor café cantantes cu mici scene improvizate. În aceste café cantantes s-a produs transformarea evoluțiilor de muzică și dans care a dus la forma actuală, în care fiecare artist iese în față pentru a evolua solo. Tot aici chitara și-a intrat în propriile drepturi. Din motiv că țiganii și cîntăreții populari andaluzieni au evoluat împreună în café cantantes, intersectarea stilurilor a dat naștere unor noi forme, care au rămas baza repertoriului de flamenco. Astfel paleta s-a lărgit, incluzînd fandango cu toate variantele sale malaguenas, granaiñas și cîntecele de minerit. 

Deși a fost trecut cu vederea de industria muzicii, de topurile radiofonice și de politica culturală a guvernului, flamenco a dat dovadă de o remarcabilă flexibilitate și vitalitate. În anii ’20, cînd intelectuali ca Federico Garcia Lorca considerau că flamenco era o formă artistică aflată pe moarte, s-a dezvoltat mitul conform căruia doar flamenco are autentic. În realitate, încă din timpul primelor tîrguri de animale, artiștii plătiți i flamenco-ului au fost și inovatorii lui, de exemplu în noile forme de dans cum sunt seguiriya, martinete sau rondeña, inventate de dansatori individuali, cum este Antonio. O influență a venit din partea lui Carmen Amaya (1913-1963), al cărui joc din picioare a revoluționat atît dansul femeilor cît și al bărbaților. A fost imortalizată în filmul Los Tarantos (1962), versiune țigănească a filmului Romeo și Julieta.  Figurile de azi se împart în două grupuri: cei care s-au reîntors la flamenco, avînd o pregătire – Juaquín Cortés ori Antonio Canales – și alții Joaquín Grilo sau Eva a Yierbabuena încearcă să extindă grațiile.

Flamenco prezentat în zilele noastre a fost modelat nu doar de artiști, ci și de spațiile de desfășurare a spectacolelor. În sud, există festivaluri de vară în aer liber în piețele, arene și stadioanele orășenești andaluziene, iar bienalul de toamnă din Sevilla este privit ca o sărbătoare a flamenco-ului de cea mai bună calitate. În Andaluzia, încă mai există cîteva sute de peñas, în care poți intra ca musafir cu plată.
În Madrid, considerat a fi capitala acestei arte, poți întîlni flamenco întregul an. Este locul de naștere al flamenco-lui nuveo. Între timp, Barcelona a dat naștere unor artiști de flamenco, extrem de talentați.

Un dans flamenco dansat în Sevilla, vedeți aici.

Sursa: Flamenco. În: Spania: ghid enciclopedic. Oradea, Editura Aquila '93, 2012, pp. 101-105.
Sursa imaginii: www.amorflamenco.co.uk

Unde te poți caza în orașul Ungheni, dacă vrei să faci o călătorie în localitatea numită și Poarta de Vest a Republicii Moldova. Vezi aici hotelele orașului de frontieră

În luna iunie 2011, în oraşul Ungheni şi-a început activitatea, după o reconstrucţie capitală, hotelul „Vila Verde”, cunoscut în trecut ca Hotelul „Dacia”. Acesta face parte din reţeaua hotelier-turistică naţională cu denumirea comercială „Vila Verde”.

Este un hotel de 3 stele.

Hotelul „Vila Verde-UN” oferă următoarele servicii:

Cazare în 32 de camere hoteliere: 14 TWIN; 16 SGL; 2 DBL cu capacitatea de 48 locuri;

Alimentarea turiştilor şi oaspeţilor în restaurantul complexului cu capacitatea de 90 locuri şi bar;

Organizarea şi deservirea conferinţelor, congreselor, simpozioanelor, întrunirilor în cele 3 săli de conferinţe: sala “A” – 64 m2 – 68 locuri; sala “B” – 92 m2 – 120 locuri; sala “C” – 38 m2 – 35 locuri.

Hotelul are în dotare 2 săli de protocol, prestează servicii turistice şi organizează excursii la cele mai valoroase şi unicale destinaţii turistice. Camerele hoteliere sunt dotate cu mobilier nou, încălzire autonomă, aparate cu are condiţionat, TV color, telefoane, internet Wi Fi, camere de baie cu cabine de duş etc.

Recenzii despre acest hotel, citiți aici.
Date de contact:
Adresa: str. Naţională, 5, or. Ungheni
Tel.: (+373 236) 23399
GSM: (+373) 60400900
Fax: (+373 236) 23535
E-mail: hotel@vila-verdeun.md
reception@vila-verdeun.md
www.vila-verdeun.md
Pagina de facebook o vedeți aici.

Bahmut Club

Bahmut Club se află în Ungheni, la 41 km de Iași și oferă grădină. Iași este situat la 39 km. Oferă WiFi gratuit în toată proprietatea și parcare privată gratuită.Toate unitățile au baie privată cu duş sau cadă. Există lenjerie de pat şi prosoape. De asemenea, Bahmut Club include grătar. Puteți să savurați mesele la restaurant. La proprietate puteţi juca darts. Zona este cunoscută pentru pescuit. Cel mai apropiat aeroport este aeroportul Chișinău, situat la 78 km de Bahmut Club.

Este un hotel de 3 stele. Este serviciu de wi fi pe tot teritoriul clubului plus parcare gratuită.

Pentru a vedea ce facilități mai au, ce comentarii au lăsat clienții care s-au cazat, dar și dacă vreți să faceți o rezervare, o puteți face aici.

Pagina de facebook o vedeți aici.

Adresa: Gara Bahmut, 1

Telefon: 0683 03 303

Site: http://bahmut-club.strikingly.com/

Motel „Iri-Dana”
Motelul este de 3 stele și reprezintă un ansamblu de arhitectură medievală. Motelul Iri-Dana este situat în Ungheni şi oferă un restaurant. Motelul pune la dispoziţie aer condiţionat, recepţie deschisă nonstop şi o terasă cu fântână. Unităţile de cazare au vedere la grădină, iar în întreaga proprietate este disponibil acces gratuit la internet WiFi.

Unele unităţi de cazare ale Motelului Iri-Dana au balcon, iar altele sunt în sistem self-catering. Oaspeţii beneficiază de acces la o bucătărie comună dotată cu frigider. Motelul Iri-Dana are şi o saună comună. De asemenea, motelul oferă săli de conferinţe, depozit de bagaje şi serviciu de călcătorie. Proprietatea oferă parcare gratuită.

Adresă: str. Ungureanu, 1.
Telefon: 0236 30202.
Site: http://iri-dana.com/
Pagina de facebook o vedeți aici.
Pentru a face o rezervare, click aici.
Despre prețuri, facilități, condiții vă invităm să vizitați site-ul oficial.

Surse:
Hotelul Vila Verde [online]. [citat 16.10.2015]. Disponibil : http://www.turism.ungheni.md/?p=287

Clătite cu pui și ciuperci

Ingrediente:

12-14 foi clătite, un piept de pui, 10 ciuperci proaspete, o legătură ceapă verde, o legătură mărar, o cutie mică de smîntînă, 50 g cașcaval, o lingură ulei, sare, piper.

Mod de preparare:

Carnea se toacă mărunt, apoi se toacă și ciupercile și ceapa. Se pune amestecul în tigaie, întîi fără ulei, pentru ca apa ciupercilor să se evapore. Se toarnă ulei, se amestecă să se călească, se potrivește sare și piper. Se trage de pe foc și se pune jumătate din cantitatea de mărar. Se repartizează amestecul de clătite, se rulează și se pun într-o tavă. Se stropesc cu smîntînă, se dau 10 minute la cuptor, se scot, se presară cașcavalul și se mai lasă 5 minute. Se servesc cu mărar deasupra.

Rețetă preluată din ziarul Moldova Suverană, 2015, 13 oct., p. 4.

Hoteluri din orașele Republicii Moldovei (Bălți)

Recomand atenției Dvs o postare ce face referință la hotelurile din orașele Republicii Moldova. De cîteva ori am fost întrebată de ce hotele sunt într-un anumit oraș și aproximativ ce prețuri au. M-am informat și am făcut așa o informație.

Orașul Bălți
Hotelul Lidolux
Hotel de 4 stele
Adresa: RM, or. Balti, str. Decebal 139
telefon (373-231) 7-84-05; GSM + 373 693-01-053
fax (373-231) 7-84-05
e-mail info@lidolux.md
www www.lidolux.md
Harta hotelului o vedeți aici.

Complexul hotelier - turistic LIDO este un hotel modern de patru stele, situat în cea  mai  liniştită şi verde zonă a oraşului Bălţi  - cartierul  Dacia. Aveţi la dispoziţie un hotel de clasa întîi, o sală de conferinţe si un restaurant cu o bucătărie excepţională. Tot aici vă aşteaptă VIP – sauna LIDO  cu piscină cu sistem de încălzire şi, desigur, sala de fitness. În cazul în care sunteţi cu maşina personală, o puteţi lăsa la  parcarea  gratuită şi păzită a complexului LIDO , destinată pentru 70 vehicule. Securitatea tuturor oaspeţilor complexului este asigurată non-stop de paza internă şi externă.

Restaurantul dispune de restaurant, saună, sală de conferințe, sală de fitness.

PRICE
Nr. d/o	Tip camere	Numarul de persoane	Costul (lei)
1.	Camere cu pat matrimonial	1	1220
2.	Camere cu două paturi	2	1590
3.	Apartamente (4 etaj)	4	1430
4.	Camere cu pat matr. Hotel/nou	2Nr7 2Nr6	1590 1430
5.	Apartamente Hotel /nou	4	1900
6.	Preturi speciale pentru (SGL) la etajul 4 (DBL)	1 2	1100 1430

Reviews de pe tripadvisor.com:
Neither Balti or Moldova is your typical tourist destination and choices in Moldova outside of Chisnau are very limited so as an organiser of a group of friends I was pleased that Lido Lux turned out to be better than expected.
As we arrived by train the first hurdle was to find the place the google map places the hotel closer than it actually is so it was wise to take a taxi but not one whose driver was slightly drunk!
The taxi fare should cost about 25ML
We had breakfast in the restaurant which was adequate, the fried eggs were welcome there was no fresh coffee only instant in packets. Items were replenished fairly frequently.
The bedrooms were larger than expected and very clean.
The reception staff very pleasant, efficient and helpful and arranged taxis on request.
We ate at Andy's Pizza and Grill just across the road in the main shopping centre and drunk in the Beer House in the same road as the Hotel, both were good.
(Stayed October 2014, traveled with friends)

Hotelul Bălți
Hotel de 2 stele
Adresa: str. M. Sadoveanu, 1
Telefon: (373-231) 6-12-19, 6-13-66
Fax: (373-231) 6-11-37
E-mail: hotelbalti@mail.ru
Map – aici.

Hotelul „Bălți” are 85 camere. Sunt oferite camere de una singura și camere duble, mic dejun inclus. Puteți folosi sălile hotelului pentru conferinte pentru 40 și 80 de locuri, pentru conferințe, întalniri de afaceri și seminarii și restaurant. Întreprinderea Municipală Hotelul „Bălți” este cel mai mare hotel al orasului Bălți. Activitatea lui a fost inițiată în anul 1962. Pe parcursul anilor ce au trecut de la ziua deschiderii lui, el a fost vizitat de mai mult de patru milioane de oameni din diferite țări ale lumii.

Hotelul „Bălți” este amplasat în partea centrală a orașului, într-o zonă pur ecologică. 

Alaturi de hotel se află restaurantul „Basarabia”, parcul de agrement pentru copii, Casa de cultură municipală, Centrul contemporan de medicină «Incomed»,Teatrul național «Vasile Alexandri», centrele comerciale «ELITE» si «UNIC- BALTI» si alte curiozitati.

Hotelul se afla în continua dezvoltare, orientându-se spre cerintele crescânde din an în an ale clientilor nostri.

Tarifele se pot schimba în funcție de durata și timpul cazării

Preturile camerelor	CSI si Romania	Alte tari
Cu un singur loc fara comoditati	189-00   Lei MD	270-00   Lei MD
De doua locuri fara comoditati	285-00   Lei MD	375-00   Lei MD
Cu un singur loc cu comoditati partiale	201-00   Lei MD	300-00   Lei MD
Cu un singur loc cu comoditati	357-00   Lei MD	480-00   Lei MD
Cu un singur loc cu comoditati	375-00   Lei MD	500-00   Lei MD
Cu un singur loc cu comoditati	415-00   Lei MD	550-00   Lei MD
De doua locuri cu comoditati	495-00   Lei MD	630-00   Lei MD
De doua locuri cu comoditati (familial)	540-00   Lei MD	650-00   Lei MD
Lux	720-00   Lei MD	900-00   Lei MD
Lux	840-00   Lei MD	1000-00   Lei MD
Lux	960-00   Lei MD	1200-00   Lei MD
Lux cu baie de aburi	750-00   Lei MD	900-00   Lei MD
Apartamente	1146-00   Lei MD	1300-00   Lei MD
Folosinta salii de conferinta 1 ora et.III 40 locuri	90   Lei MD	90   Lei MD
Folosinta salii de conferinta 1 ora et.IV 80 locuri	180   Lei MD	180   Lei MD
Sala de trenajoare 1 ora	24   Lei MD	24   Lei MD

Review hotel:

Oleg Gasitoi

Deservire impecabilă

Hotelul Tinerețea Hotel de 3 stele str. Nicolae Iorga, 10A Telefon(+373 231) 42 149 Site: www.tineretea.md Camere: 35

Preţ: 30 USD - 95 USD

Map - aici.

Capacitatea barului hotelului Tineretea este de 40 oameni. Sala de conferințe Tineretea este conceput pentru o audiență de pînă la 40 de persoane. Sunt disponibile toate echipamentele necesare pentru deținerea seminarelor, conferințelor și simpozioanelor: proiector, ecran, microfoane, laptop și internet wireless.