Istoria muzicii și dansului mexican. Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena

Statuia lui A. Lara, în Madrid

În sufletul fiecărui mexican zace un muzician. Cele mai renumite și familiare melodii sunt rancheras, interpretate și cîntate de obicei de către muzicieni mariachi, cu viori, trompete și o mulțime de instrumente asemănătoare chitarei. Unele dintre aceste melodii, care vorbesc depsre dragostea pierdută și despre înfrîngeri, datează dinaintea de Revoluția mexicană, cînd muzicienii cîntau balade despre războaiele din regiunea de nord. Filmele cu Charro (cowboy mexican) dintre 1930 și 1940 a răspîndit muzica ranchera în toată țara, iar compozitorul José Alfredo Jiménez a creat o mulțime de cîntece noi pentru repertoriul mariacilor. Apariția radioului, a cinematografiei și televiziunii a răspîndit cîntecele mariacilor în toată țara, pînă cănd a devenit emblemă națională. A crescut și popularitatea muzicii regionale, iar mexicanii au început să aprecieze marimbas din Chiapas și romanticul bolero al compozitorului Augustín Lara, care au adus cu sine senzualele ritmuri din Veracruz. 
Baladele pasionale și pline de sensibilitate stau la baza celor mai multe melodii interpretate în Mexic. Interpretarea pasională a făcut-o pe Lola Beltrán (19362-40, 1996) regina muzicii ranchero, începînd cy anul 1950, în timp ce María Félix a purtat cu ea versurile romantice ale baladelor tropicale pe plajele din Acapulco în anii ‘captivînd lumea artistică internațională cu ritmurile din Mexic. Interpreții de balade din zilele noastre, Juan Gabriel, Luis Miguel și Alejandro Fernandez, au reinterpretat vechile melodii favorite, îmbogățindu-și repertoriul și încîntîndu-și fanii.
Grupul de pop-rock Maná și trupa de rock alternativ Café Tacuba sunt foarte cunoscute în afara Mexicului. Lilia Downs, versatila cîntăreață din Oaxaca, a interpretat cîteva melodii de pe coloana sonoră a peliculei „Frida” (2002), unul dintre filmele nominalizate la Premiile Oscar. 

Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena.  
Măștile de căprioară și florile sunt elemente care caracterizează ritualurile importante precolumbiene, ce presupune sacrificarea căprioarelor spre binele poporului. În prezent, dansatorii costumați în căprioare și alții care îi reprezintă pe Iisus și Fecioara se reunesc pentru a apăra biserica de oamenii răi, în dansuri elaborate care au loc în tot ținutul. În toată țara există numeroase grupuri de dans folcloric, iar cele mai bune pot fi găsite în zonele turistice. Copiii dansează în piețele mari ori mici și concurează pentru un loc în trupele de profesioniști. Una dintre cele mai bune trupe este condusă de Amalia Hernández, din Ciudad de México, la Palacio de Bellas Artes. 

Orice iubitor al dansurilor mexicane ar trebui să privească costumele. Dansul folcloric mexican a apărut în anii 1800. În San Lusi Potosí se dansează huapango, o varintă de fandago spaniol. În Veracruz se dansează danzón, de origine cubaneză. Chiar și cel mai frumos dans mexican, el jarabe tapatío (dansul pălăriei mexicane), provine de la mestizos. Statele Oaxaca, Michoacán,, Yucatán, Jalisco, Chiapas și Veracruz sunt recunoscute pentru dansurile folclorice.



Sursa: Muzica și dansul mexican. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 48-49.
Sursa imaginilor: www.wikipedia.org