Ruladă cu vanilie

Ingrediente: 
5 ouă, 100 g făină, 80 g zahăr pudră, 1 pachet zahăr vanilat.

Mod de preparare:

Se freacă 5 gălbenușuri cu zahărul vanilat și cu zahărul pudră. Se bat spumă albușurile, se amestecă cu gălbenușurile și apoi se adaugă făina. Se coace repede în cuptor, foarte cald în tavă tapetată cu unt și făină. Caldă cum e, se unge prăjitura cu cremă de vanilie și se rulează repede.

Cremă de vanilie:

2 gălbenușuri, 10 g unt, 60 g zahăr tos, 200 ml lapte, 2 pachete zahăr vanilat, 1 linguriță „triplesec”.

Mod de preparare:

Se fierbe zahărul cu zahărul vanilat și 100 ml lapte. Se amestecă 2 gălbenușuri, triplesec și 100 ml lapte, acestea le turnăm apoi, amestecînd neîntrerupt, în laptele fierbinte pînă se îngroașă. La crema astfel preparată se adaugă după răcire, untul. 

Sursa rețetei: Ruladă cu vanilie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, pp. 39-40.

Sursa imaginii: www.ziuaconstanta.ro

Prăjitură spumoasă cu portocale

Cei cărora le plac portocalele pot încerca să facă așa o prăjitură.

Ingrediente: 8 albușuri de ou, 200 g zahăr pudră, 80 g alune, 100 g fulgi de ovăz, coajă de portocale.

Mod de preparare:

Se bat cele 8 albușuri cu zahărul; se adaugă alunele, fulgii de ovăz măcinați pe mașină de măcinat mac și coajă rasă de la portocale. Toate se amestecă bine după care se toarnă în tavă tapetată cu unt și făină. Se coace în cuptor înainte încălzit. După ce s-a copt se lasă să se răcească, se taie trei părți, se ung cu cremă de portocale și se ornează cu felii de portocale.

Cremă de portocale:

8 gălbenușuri, 200 g unt, 150 g zahăr pudră, 2 linguri lapte, 4 linguri zeamă de portocale.

Mod de preparare:

Gălbenușurile, laptele și zahărul se fierb, amestecînd mereu, pînă se îngroașă. În timp ce se răcește se freacă untul și apoi se amestecă. La urmă se adaugă pe rînd cîte o lingură de zeamă de portocale și se amestecă bine.

Sursa rețetei: Prăjitură spumoasă cu portocale. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, p. 35.

Sursa imaginii: www.biaplant.ro

Cum faci pișcot cu mere. Are 3 ingrediente de bază și poate fi făcut în orice sezon al anului

Luînd în considerare că merele sunt la îndemîna tuturor, vă recomand o rețetă, pișcot cu mere.

Ingrediente: 
4 ouă, 200 g făină, 200 g zahăr pudră, 1/2 praf de copt, 20 g cacao, 1/2 kg mere.

Mod de preparare:

Se bat bine ouăle întregi, apoi se adaugă zahărul pentru a fi și mai tare, se amestecă făina și praful de copt. În tava căptușită cu hîrtie cerată și unsă cu unt, presărată cu pesmet, se așază mere tăiate felii subțiri. Jumătate de compoziție se toarnă în tavă peste mere, iar cealaltă jumătate se amestecă cu cacao și apoi se toarnă în tavă peste cea albă. Cuptorul se încălzește în ainte. După ce s-a copt, se lasă să se răcească, apoi se desprinde de hîrtie și se taie în bucăți și se presată cu zahăr pudră.

Sursa rețetei: Pișcot cu mere. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, pp. 35-36.
Sursa imaginii: www.bucataraș.ro

Istoria muzicii și dansului mexican. Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena

Statuia lui A. Lara, în Madrid

În sufletul fiecărui mexican zace un muzician. Cele mai renumite și familiare melodii sunt rancheras, interpretate și cîntate de obicei de către muzicieni mariachi, cu viori, trompete și o mulțime de instrumente asemănătoare chitarei. Unele dintre aceste melodii, care vorbesc depsre dragostea pierdută și despre înfrîngeri, datează dinaintea de Revoluția mexicană, cînd muzicienii cîntau balade despre războaiele din regiunea de nord. Filmele cu Charro (cowboy mexican) dintre 1930 și 1940 a răspîndit muzica ranchera în toată țara, iar compozitorul José Alfredo Jiménez a creat o mulțime de cîntece noi pentru repertoriul mariacilor. Apariția radioului, a cinematografiei și televiziunii a răspîndit cîntecele mariacilor în toată țara, pînă cănd a devenit emblemă națională. A crescut și popularitatea muzicii regionale, iar mexicanii au început să aprecieze marimbas din Chiapas și romanticul bolero al compozitorului Augustín Lara, care au adus cu sine senzualele ritmuri din Veracruz. 
Baladele pasionale și pline de sensibilitate stau la baza celor mai multe melodii interpretate în Mexic. Interpretarea pasională a făcut-o pe Lola Beltrán (19362-40, 1996) regina muzicii ranchero, începînd cy anul 1950, în timp ce María Félix a purtat cu ea versurile romantice ale baladelor tropicale pe plajele din Acapulco în anii ‘captivînd lumea artistică internațională cu ritmurile din Mexic. Interpreții de balade din zilele noastre, Juan Gabriel, Luis Miguel și Alejandro Fernandez, au reinterpretat vechile melodii favorite, îmbogățindu-și repertoriul și încîntîndu-și fanii.
Grupul de pop-rock Maná și trupa de rock alternativ Café Tacuba sunt foarte cunoscute în afara Mexicului. Lilia Downs, versatila cîntăreață din Oaxaca, a interpretat cîteva melodii de pe coloana sonoră a peliculei „Frida” (2002), unul dintre filmele nominalizate la Premiile Oscar. 

Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena.  
Măștile de căprioară și florile sunt elemente care caracterizează ritualurile importante precolumbiene, ce presupune sacrificarea căprioarelor spre binele poporului. În prezent, dansatorii costumați în căprioare și alții care îi reprezintă pe Iisus și Fecioara se reunesc pentru a apăra biserica de oamenii răi, în dansuri elaborate care au loc în tot ținutul. În toată țara există numeroase grupuri de dans folcloric, iar cele mai bune pot fi găsite în zonele turistice. Copiii dansează în piețele mari ori mici și concurează pentru un loc în trupele de profesioniști. Una dintre cele mai bune trupe este condusă de Amalia Hernández, din Ciudad de México, la Palacio de Bellas Artes. 

Orice iubitor al dansurilor mexicane ar trebui să privească costumele. Dansul folcloric mexican a apărut în anii 1800. În San Lusi Potosí se dansează huapango, o varintă de fandago spaniol. În Veracruz se dansează danzón, de origine cubaneză. Chiar și cel mai frumos dans mexican, el jarabe tapatío (dansul pălăriei mexicane), provine de la mestizos. Statele Oaxaca, Michoacán,, Yucatán, Jalisco, Chiapas și Veracruz sunt recunoscute pentru dansurile folclorice.



Sursa: Muzica și dansul mexican. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 48-49.
Sursa imaginilor: www.wikipedia.org

Budincă din vinete cu caşcaval

Cine papă bine are corp frumos

Ingrediente:

3 vinete mari (coapte, curăţate şi tocate), 3 cepe (tocate mărunt), 2 linguri cu ulei, 3 ouă bătute, 150 g de caşcaval ras, 1 linguriţă cu cimbru uscat, 1 lingură cu griş, sare, piper.

Mod de preparare:

Se încălzeşte cuptorul la 190 grade Celsius. Într-o tigaie se căleşte ceapa în ulei, împreună cu cimbrul uscat, sare şi piper. Se răceşte şi se adaugă vinetele tocate, ouăle bătute şi grişul. Compoziţia se toarnă într-un vas termorezistent, se presară deasupra caşcavalului ras şi se coace la foc mediu, timp de 20-25 de minute.

Sursa: Budincă din vinete cu caşcaval. În: Moldova Suverană. Chișinău, 2015, 22 sept., p. 4.
Sursa imaginii: www.doctorulzilei.ro

Activitățile recreative britanice

Deși trăiesc pe o insulă vestită pentru vremea sa rea, britanicilor le place să petreacă mult timp în natură – în grădinile lor sau în căutarea unor experiențe mai energice în natură. De aceea este misterios că ei  preferă golful baschetului și alpinismul gimnasticii.

În afară de grădinărit, cea mai populară activitate de recreere a națiunii este mersul pe jos – sau hoinăritul, cum îl numesc ei. În timpul Revoluției industriale, muncitorii din orașele poluate din nord au luptat pentru dreptul de a hoinări prin zonele rurale în timpul liber. Astăzi Asociația hoinarilor și grupurilor afiliate au aproape 200000 de membri și cîștigă bătălii împotriva proprietarilor care ridică garduri de sîrmă ghimpată, ară cărările sau cer abolirea istoricelor drepturi de trecere. Orice autoritate turistică locală poate da informații despre drumețiile atractive din zonă. Și cicliștii sunt avantajați. Marea Britanie a sărbătorit Mileniul prin brăzdarea țării cu rute cicliste de la Elgin pînă la Eastbourne și de la Fishguard pînă la Felixstowe. Rutele sunt o combinație de cărări fără trafic și de drumuri, uneori înființate în locul liniilor ferate scoase din uz. 

Cei mai rezistenți pot face schi în Scoția la Cairngorms, surf și scufundări în West Country, zbor cu parapanta în orice zonă de coastă sau deluroasă, iar călăria se poate pratica peste tot. Mulți britanici consideră că cea mai bună cale de a ieși din naturăă este să pescuiască în cel mai apropiat curs de apă.

Sursa: Activitățile recreative. În: Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ’93, 2000, pp. 91-92.
Sursa imaginii: www.friends-of-nature.ca

Prăjitură cu vanilie

Ingrediente:
5 albușuri, 40 g unt, 160 g făină, 150 g zahăr pudră, 150 ml lapte, 1 pachet zahăr vanilat, 1/4 praf de copt, sirop de căpșuni.

Mod de preparare:

Se amestecă margarina cu zahărul, zahărul vanilat, praful de copt și făina. Încet se adaugă cîte puțin lapte și albușurile bătute spumă. Se va turna compoziția în tava tapetată cu unt și făină. Cuptorul se va încălzi înainte. Se coace la foc mic. După ce se răcește prăjitura, se taie în două, se însiropează cu sirop de căpșuni, iar deasupra se îmbracă cu o glazură de ouă.

Glazură de ouă: 
1 gălbenuș, 50 g zahăr, 1/2 pachet de zahăr vanilat se freacă bine.

Sursa rețetei: Prăjitură cu vanilie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’
93, 1999, pp. 33-34.
Sursa imaginii: www.lovendal.ro