Filmul Tenis cu moldovenii

Iată așa un film (dar şi carte), Tenis cu moldovenii. Filmul este bazat pe fapte reale. Tony Hawks a ajuns prima dată în Republica Moldova în urma unui pariu. El trebuia să învingă la tenis selecționata Moldovei de fotbal. Aşa încep aventurile scriitorului englez în Moldova.

Privind acest film, îmi trezește niște amintiri așa, ciudate nu știu cum. Așa sumbră era Moldova noastră de parcă zici că e filmat încă de pe vremea lui Papură-Vodă. Autobuzele alea... apartamentul unde a stat Tony, covoarele de pe pereți, paharele din care băuse chefirul și scepticismul lui Tony de a bea chefir, taxiurile alea sovietice și galbene. Accentul moldovenilor cînd vorbesc engleză e culmea, dar mă rog, asta e partea a doua. Deși filmul ăsta face o imaginea cam negativă Republicii Moldova și te face să-ți fie rușine de unde ești... Presupun că străinii care au privit acest film, s-au interesat și ce prezentăm noi ca țară, unde ne aflăm și tot restul.

Dar e plăcut că în acest film au fost incluși și actori moldoveni. Cine ar putea să reprezinte cultura moldovenească, accentul și alte lucruri specifice dacă nu tot un moldovean?

În fine. 

E un film cu mult umor, chiar dacă e și mult umor negru. Deși sunt abateri de la carte, vă recomand să priviți acest film. Cei care nu au citit cartea - vă recomand să o citiți mai întîi.

Pentru cei care nu au fost niciodată în Moldova - realitatea s-a schimbat. Este diferență întresfîrșitul anilor 90 și prezentul.

Trailer-ul poate fi văzut aici. Vizionare plăcută!

Dar și lectură plăcută!

Sursa imaginii: zpatiu.wordpress.com

Tenis cu moldovenii de Tony Hawks

Am citit cartea asta la recomandare unei cunoştinţe. Acuma v-o recomand şi eu, pentru că mie mi-a plăcut foarte mult. 

Subiectul romanului e despre Tony Hawks, un bărbat care iubeşte provocările neobişnuite. Un pariu

excentric îl leagă pe Tony de Moldova, o ţară din Europa de Est puţin cunoscută în lume. Misiunea sa e să găsească membrii echipei naţionale de fotbal a ţării şi să-i convingă să joace tenis cu el. Căutările sunt bizare. Este, în schimb, descrierea unei călătorii extraordinare. Vorbeşte despre lumea interlopă a Moldovei în perioada în care a fost, despre ţigani, despre pene tragice de curent electric, o posibilă răpire şi o relaţie excepţională cu familia unde a stat.

IMPORTANT de ştiut că lucrurile în Moldova s-au schimbat foarte mult din momentul în care Tony a fost în ţară. Aşa că... :) tot ok. Citind cartea, mă miram (uneori) şi eu de vremurile care erau odată în ţara noastră. Culmea cred era cînd se deconecta zilnic lumina pentru 2-3 ore. Sau cum descrie Tony Moldova. Dar şi oricare alte momente care acuma îmi par stupide. Să mai parieze încă odată să mai joace tenis cu toată echipa de fotbal a Moldovei, oare cum ne-ar descrie?

"Chiar dacă urăşti tenisul şi nu ştii unde este Moldova pe hartă, vei fi vrăjit. Recomandată din toată inima."

FHM

Fragment din carte: 

Am jucat întotdeauna destul de mult tenis. Tatăl meu a devenit un fanatic al jocului după ce s-a apucat de el la 45 de ani. Cu timpul, i-a adus multă bucurie, bucurie temperată numai de faptul că alţii jucau mai bine decît el. De fapt, erau milioane de oameni, numai în Sussex! Totuşi, ca toţi taţii mîndri, a decis să-şi educe copii ca să poată face ceea ce n-a putu el. Şi uite aşa lui Ron Burston, antrenor cu jumate de normă în Dyke Road Park din Brighton, i s-a încredinţat misiunea de a ne antrena pe mine şi fratele meu, pentru a devei jucătorii numărul unu şi numărul doi în tenisul mondial. (cu Tati ca impresar). 

Din păcate, totul a fost sub posibilităţile noastre. Bineînţeles, cu o excepţie: Tati! În faţa căruia s-ar fi deschis toate posibilităţile de a călători pe tot globul, a sta în hoteluri frumoase şi a urmări din teren, meciuri de tenis. Cînd am împlinit 35 de ani, tatăl meu a recunoscut că visul lui ar lua sfîrşit, numai dacă doamna care a înjunghiat-o pe Monica Seles n-ar fi eliberată din închisoare ca să i se ordone să înjunghie orice jucător de tenis din competiţia de bărbaţi în desfăşurare. 

Sursa imaginii: yupi.md

Eu cu sora mea mai mică de Jennifer Weiner

Nu ştiu de ce, nu ştiu cum de, dar iată că am scris o impresie despre romanul Eu cu sora mea mai mică de Jennifer Weiner, deşi l-am citit ceva timp în urmă. Zilele astea am privit şi filmul. În fine!

Dacă ai o soră mai mare ori mai mică eşti obligat/ă să citeşti cartea asta. 

Subiectul romanului reprezintă viața surorilor Maggie şi Rose Feller. Deși între cele două nu sunt decât doi

ani diferență, ele au personalități total opuse. Maggie este cea libertină, cochetă și care iubește distracția. De-a lungul timpului a schimbat slujbă după slujbă, încât nici nu ea le mai știe numărul. La capătul celălalt se află Rose. Inteligentă și educată la Princeton, ea lucrează ca avocat la o importantă firmă de avocatură din Philadelphia. E o fată cu un apartament, maşină şi tot restul.

Fragment din roman:

Maggie se prinsese repede cum stăteau lucrurile – profesorilor celor mai răi li se repartizau elevii cei mai răi, drept pedeapsă pentru că nu erau profesori buni. Cei mai răi copii aveau cei mai răi profesori drept pedeapsă pentru că erau săraci sau proști. […] Ei bine, socoti Maggie, dacă era pedeapsa cuiva, atunci se va comporta ca atare. Încetase să-și mai ia cărțile la ore și, în schimb, începuse să care după ea un portfard cât o trusă de scule. În timpul orelor își ștergea oja de pe unghii, își dădea cu un alt fard la ochi în timpul testelor, după ce răspundea cu aceeași literă la toate întrebările – A la o oră, B la următoarea.

Unicul lucru care le leagă e ura pentru  mama lor vitregă. După ce rămăseseră orfane de mamă, tatăl lor se recăsătorise cu o femeie pe care cele două nu o aveau la suflet. Aşa că... cele două surori se îndepărtează de mama vitregă, dar şi de tată. 

Referinţă critică:

Personajele lui Jennifer Weiner sunt absolut minunate, iar această atingere benefică a puncteleor noastre nevralgice din viaţa de zi cu zi, care îi reuşeşte atît de bine, te face să te simţi citindu-i romanul, că te afli în prezenţa unui prieten înţelegător, cu mult umor, o companie irezistibilă. 

People

Dacă chicklit-ul este întradevăr un gen, atunci Jennifer Weiner a creat o subspecie mai deşteaptă şi mai amuzantă...

Philadelphia Inquirer

Pui cu pere

Ingrediente:
4 pulpe mari
4 linguri ulei
1 crenguţă cimbru
sare
piper
1 lingură de miere
1 cubuleţ unt,
1-2 morcovi
1 ţelină
1 ceapă
30 g unt
4 pere mari
1-2 linguri miere

Mod de preparare:

Se spală pulpele şi se curăţă de pieliţe. Se ung cu ulei şi se presară sare şi piper. Dacă pulpele sunt mai mari, se porţionează şi se pun la prăjit 7-8 minute pe o parte şi 7-8 minute pe cealaltă parte, la foc mic pînă se rumenesc. Se curăţă morcovii şi ţelina de coajă şi se pun la fiert în apă cu sare. După ce au fiert, se scurg de apă şi se dau la rece. Într-o tigaie se topeşte untul, se pune mierea şi ceapa tăiată fîşii foarte subţiri, sare şi puţin piper. Se amestecă continuu să nu se lipească. Sosul obţinut se toare peste pulpe şi peste legumele tăiate. La sfîrşit să curăţă perele de coajă şi se taie rondele. Restul de unt rămas, adică un cubuleţ, se topeşte, iar peste el se pun feliile de pere. Se călesc puţin pînă îşi schimbă culoarea şi lasă un sos dulce-acrişor. Se aşează pulpele pe un platou, se toarnă sosul peste ele şi peste legume şi se pun şi feliile şi feliile de pere. Platorul se ornează cu cimbru şi se bagă 10 mniute la cuptor. 

Sursa: Pui cu pere. În: Moldova Suverană, 2016, 4 oct., p. 4.

Ziua Mondială a Locuinţei – pima lune a lunii octombrie

În 2014, Ziua Mondială a Habitatului se sărbătorește la 6 octombrie. Scopul marcării este de a reflecta cu privire la starea în care se află orașele noastre și dreptul fundamental al fiecărui om de a avea un adăpost adecvat. În același timp, această zi are rolul de a ne reaminti că toți locuitorii planetei poartă responsabilitatea pentru cum vor arăta în viitor orașelor noastre.

În fiecare an, din 1985, când a fost desemnată, la San Francisco, de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin Rezoluția 40/202, Ziua Mondială a Habitatului se sărbătorește, în orașele din întreaga lume, în prima zi de luni a lunii octombrie. A fost sărbătorită prima dată la 6 octombrie 1986.

Cu această ocazie, v-am pregătit o listă de recomandare de cărţi ce face referinţă la tot ceea ce trebuie să ştiţi pentru a face din locuinţa pe care o aveţi locuinţa pe care o doriţi. Cărţile le puteţi consulta la Biblioteca Centrală din Chişinău.

750 designer secrets : Exclusive design ideas from the pros: from the editors of House Beautiful Magazine ; text by Kate Sloan. - New York : Hearst Books, 2005. - 448 p. : il.

Baks Badea, Florentina. Locuirea în Olanda : Ansambluri de locuinţe unifamiliale în Breda / F. Baks Badea, pref.: A. Matei. - Cluj-Napoca : U.T. Pres, 2005. - 134 p. : il.

Bottura, Roberto. Rehabilitated Buildings / R. Bottura, J. Noden. - Barcelona : Links, 2010. - 239 p. : il.

Broto, Eduard. Minimum Dwelling / E. Broto. - Barcelona : Links, 2010. - 29p. : il.

Cliff, Stanfford. Arta de a trăi în oraş / S. Cliff; trad. din lb engl.: D. l. Ilin. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 256 p. : il.

Ehrmantraut, Andreas. Duşumeaua şi parchetul: tehnici de aplicare şi finisare : Cu sfaturi de la profesionişti şi sfaturi pentru siguranţa dvs. / A. Ehrmantraut; trad. : Alexandra Ghibelean. - Bucureşti : M.A.S.T., 2009. – 110 p. : il., foto, 8 f. foto color.

Enache, Maria. Locuinţa socială. – Bucureşti : Ed. Universitară "Ion Mincu", 2009. – 144 p. : il.

Holloway, David. Cartea esenţială privind tehnicele de estetizare a locuinţei : Tot ceea ce trebuie să ştiţi pentru a face din locuinţa pe care o aveţi locuinţa pe care o doriţi / D. Halloway; M.

Interior architecture / ed.: S.  Schleifer, transl.: K. Kugler. - Barcelona : LOFT Publications, 2008. - 255 p. : foto.

Jodidio, Philip. Architecture now! Houses / Ph. Jodidio. - Paris : Taschen, 2009. - 416 p. : il.

Lawrence, J. McGoowan, T. Wilkins, consultant editare, trad.: C. Curpăn.. – Bucureşti : Aquila' 93, 2000. – 256 p. : il.

McLeod, Virginia. Detail in Contemporary Kitchen Design / V.McLeod. - London : Laurence King

Publishing, 2008. - 192 p. : il.

New decorating book ; ed. Denise L. Caringer. - Des Moines : Better Homes and Gardens Books, 2003. - 432 p. : il.

Opopol, N. I. Locuinţa şi sănătatea / N. I. Opopol. - Chişinău : Cartea mold., 1987. - 183 p.

Paris Houses / M.C. Fregni, N. Burnett-Stuart. - Milano : Motta, 2009. - 366 p. : il.

Pfeifer, Gunter. Courtyard Houses : A Housing Typology / G. Pfeifer, P. Brauneck. - Basel : Birkhäuser Verlag, 2008. - 111 p. : il.

Piet Boon / tekst: Joyce Huisman, foto  Matthijs Heins. - Amsterdam : Terra, 2001. - 167 p. : il.

Reinvent your bathroom ; ed.: Barnes Christine E. - Menlo Park, California : Sunset Publishing, 2003. - 144 p. : il.

Ungureanu, Elena. Dicţionar tematic ilustrat : Locuinţa, alimentaţia, vestimentaţia, îngrijirea corpului / Elena Ungureanu. - Chişinău : Arc, 2014. - 269 p. : il.

Mateescu, Florin. Izolarea termică a locuinţelor / Florin Mateescu. - Bucureşti : M.A.S.T., 2008. - 237 p. : tab., 2 f. foto color.

Webster, Richard. Iniţiere în Feng shui : Succes în viaţă prin designul locuinţei / R. Webster, trad.: M. Mircea şi N. Farcaş. - Iaşi : Polirom, 2004. - 204 p.

Zen interiors : Houses now / C. Broto, W. George, O. Valles. - Barcelona : Links, 2007. - 237 p. : il.

Bridget Jones însărcinată

Bridget Jones lua întreaga lume pe nepregătite în 2001, când reuşea, cu umorul fără perdea şi

imposibil de complicata ei viaţă, să strângă încasări de 11 ori mai mari decât bugetul. Una dintre cele mai iubite comedii romantice ale mileniului, Jurnalul lui Bridget Jones a avut parte de un sequel nu foarte iubit în 2004 şi iată că vineri o reîntâlnim pe neîndemânatica eroină în Bridget Jones însărcinată/Bridget Jones's Baby. Chiar dacă nu-i lipsesc sughiţurile şi se împiedică pe ici, pe colo, noul film cu Bridget merită din plin o vizită la cinema.

Bridget (Renée Zellweger) are acum 43 de ani şi, deşi în filmul anterior destinul părea să-i netezească drumul alături de Mark Darcy (Colin Firth), în prezent o întâlnim înfruntând viaţa tot de una singură. Problemele de la serviciu (noii şefi vor să tabloidizeze ştirile televiziunii) sunt dublate de singurătate: au trecut vreo cinci ani de când Bridget l-a părăsit pe Mark şi de atunci nu a mai avut nicio relaţie. Totul se schimbă când Bridget ajunge la un festival de muzică, unde dă, printre noroaie şi corturi, de Jack (Patrick Dempsey). O partidă de sex fără prezervativ şi încă una, complet neaşteptată, cu Mark o săptămână mai târziu duc la întrebarea: cine naiba e tatăl copilului lui Bridget Jones?
Aşa că... filmul e foarte interesant. Dacă nu l-ai văzut - neapărat trebuie să-l vezi. Deşi, eu dacă aş fi fost regizoarea filmului, aş fi ales altă actriţă în rolul lui Bridget Jones. Eroina din carte nu corespunde cu eroina filmului. Dar asta e. Din păcate, în Bridget Jones însărcinată nu joacă Hugh Grant, dar am văzut că alţii se bucură că joacă actorul Patrick Dempsey. 
Pe scurt - o comedie romantică. O comedie care vă v-a ridica dispoziţie. O comedie ce trebuie văzută. Asta dacă aţi citit cartea mai întîi.

Trailer-ul în puteți vedea aici.

Sursa imaginii: cinemagia.ro

Filmul Le Concert

Am văzut acest film acum 5-6 ani la cinematograful Odeon în cadrul Festivalului de Film Francez. M-a impresionat foarte mult acest film, fapt care m-a făcut să-l privesc de vreo 4-5 ori. 

Concertul (Le concert) este un film de Radu Mihăileanu lansat în 2009. Andrei Filipov, dirijorul celei mai mari orchestre din Rusia, Orchestra Bolșoi, apreciat în Occident, este concediat în timpul erei comuniste: refuzase să renunțe la interpreții săi din orchestră care erau evrei. Andrei s-a afundat în băutură și depresie. Acum are 50 de ani și încă lucrează la Bolșoi. Ca om de serviciu. În timp ce freca podelele din biroul directorului, Andrei găsește un fax: orchestra Bolșoi este invitata să cânte la Palais Chatelet, în Paris, peste două săptămâni. Bolșoi urma să înlocuiască, în ultimul moment, Filarmonica din San Francisco, antamată inițial de francezi, dar care tocmai anunțase că nu mai este disponibilă.

Andrei fură faxul și concepe un plan nebun: în două săptămâni își va căuta toți vechii prieteni muzicieni din orchestră, o adunătură variată ce-și câștigă în prezent existența în Moscova ca șoferi de taxi, compozitori pentru filme porno, ștergători de parbrize, negustori pe piața ambulantă... Planul lui este să plece cu toții la Paris, sub numele de marea orchestra Bolșoi de la Moscova. Vor sfida destinul Așa că... de aici începe întreaga aventură. Îl caută pe cel care i-a oprit concertul, rupîndu-i bagheta, pe motiv că e cel mai bun manager, confirmă participarea lor la Paris și tot restul. E plin de umor, uneori umor negru, dar conține și aspecte comice. Deși e o organizare nebunească, spectacolul lor iese formidabil.

Trailer-ul filmul îl puteți vedea aici. 

Concercul orchestrei Bolshoi îl puteți vede aici. Nu că e frumos film?

Sursa imaginii: www.okhumanities.org