Afacere cu flori confecționate din hârtie creponată

Ana Mihai este numele unei creatoare handmade de flori (trandafiri şi bujori), care ne dăruiește unele dintre cele mai magice flori. Ana este artista care transformă natura cu emoții în creațiile ei și care își împărtășește dragostea de tot ce e frumos într-un mod deosebit. Poate fi găsită ușor prin intermediul unei platforme de social media, Handmade byAnna Mihai şi Magnific decor andfloristic. 

Bujor din hârtie creponată

Ana emană atât de multă energie pozitivă, încât nu ai cum să nu-i răspunzi la zâmbet cu un zâmbet. Starea asta a ei, care vine din interior, se reflectă în creațiile sale.

Ana s-a născut în Iakutsk, Republica Saha, Rusia. Părinții plecaseră la muncă acolo. A copilărit 2 ani acolo, după care mama s-a întors înapoi în Chișinău. A studiat engleza-spaniola la Facultatea de Litere / Universitatea Liberă Internațională din Moldova, dar asta nu a împiedicat-o să iniţieze o afacere în materie de hand-made. Şi asta pentru că pasiunea pentru handmade a fost mai puternică. Încă din liceu croşeta, broda, împletea. Cele mai bune lucrări ale sale, profesorii permanent erau luau la expoziţii de profil. „Odată am croșetat un tort. Sper că se mai păstrează și acum pe undeva la liceul în care am învățat” îşi aminteşte Ana.

Interesul pentru flori din hârtie creponată a apărut când văzuse pe Instagram lucrări ale unor meşteri din Rusia şi Ucraina. Aşa şi a apărut dorinţa de a face flori de genul ăsta.

A procurat hârtie creponată, sârmuliţe şi diferite panglici colorate şi a încercat să confecţioneze flori. „Primele rezultate mi-au părut foarte bune”,  zice cu mândrie Ana. Începuse să facă flori de mărimea A4, ca mai apoi să ajungă la dimensiuni gigantice de 1 m/1 m. În ceea ce priveşte florile, Ana zice că nu face altceva decât să încleie petalele după ce le dă forma care trebuie.

Întrebată dacă în ţara noastră, oamenii sunt receptivi la aşa flori, Ana zice că la noi în ţară oamenii nu sunt deschişi pentru experimente. „În Moldova abia începe să apară această tendinţă, pe când în ţările vecine deja de mai mulţi ani este dezvoltată această ramură handmade”. La moment, are comenzi doar la nivel naţional. Deşi nu are venitul pe care şi l-ar dori, Ana mi-a afirmat că la moment, lucrează din plăcere. 

Trandafir

Potrivit ei, merită să faci handmade, deoarece  dacă ceea ce faci e frumos și deosebit, persoana nu se mai uită la preț, ci la calitate și originalitate.

Ana mi-a mai mărturisit că succesul de la pasiunea pe care o are i-a apărut chiar după primele postări pe rețele de socializare a lucrărilor. „Am mereu solicitări de cumpărare, ceea ce mă inspiră să îmi continui activitatea”. Spre deosebire de alte creatoare de flori handmade, care se concentrează pe flori decorative pentru casă, Ana se orientează preponderent spre evenimente și sărbători de familie precum nunți, cumetrii, zile de naștere.

Procesul de realizare a unei flori variază de la caz la caz. În funcţie de timpul liber şi materialele prime. Pentru confecţionarea unei flori poate să lucreze şi o zi întreagă.

De ce e bine să consumăm ananas? Beneficii și istoria fructului

Care este povestea?

Ananasul nu este înrudit nici cu pinul, nici cu seminţele de pin, nici cu mărul (în limba engleză pineapple – pine + apple). Ananasul este singurul membru cu fructe comestibile din familia Bromeliaceae. Deşi este cunoscut şi sub numele de nanas şi pina, ananasul are nevoie de 18 luni pentru a se dezvolta şi trebuie crescut din partea superioară a altor fructe de ananas, fiind cules doar cînd este copt. Tipurile cele mai cunoscute sînt Smooth Cayenne, Red Spanish, Sugar Loaf şi Golden Supreme, cu miez galben auriu, cu gust mai dulce decît al celorlalte specii.

Porţia de ştiinţă

Ananasul este originar din sudul Braziliei şi Paraguay. Denumirea englezească a fost dată de exploratorii europeni care au crezut că fructul seamănă cu un altoi între un con de pin şi un măr. Cristofor Columb a fost cel care a adus ananasul în Europa, după ce l-a descoperit în insula Guadalupe în 1493.

Unde este cultivat ananasul?

în afară de Hawaii, ananasul este cultivat în Costa Rica, Honduras, Brazilia, Mexic şi Republica Dominicană, El Salvador, Ecuador, Nicaragua, Filipine, Thailanda şi China.

De ce ar trebui să consumăm ananas?

Ananasul este o sursă bună de vitamina C, vitamina B6, mangan şi cupru. Conţine de asemenea şi un grup de enzime digestive numite bromelaină, cu proprietăţi antiinflamatorii.

Remedii casnice

Coaja de ananas poate fi eficientă în scoaterea bătăturilor prin înmuierea şi ruperea pielii moarte. Acest lucru este posibil datorită activităţii bromelainei, enzima care dizolvă proteinele. Totuşi nu au fost încă efectuate studii ştiinţifice.

Colacul de salvare

Multe din cercetările ştiinţifice se axează pe enzima care dizolvă proteinele, bromelaina, care este un compus natural din ananas. Printre proprietăţile bromelainei enumerăm următoarele:

•                      intervine în dezvoltarea celulelor maligne şi a tumorilor;

•                      inhibă creşterea trombocitelor;

•                      activitate fibrinolitică;

•                      acţiune antiinflamatorie;

•                      proprietăţi de curăţare a pielii;

•                      absorbţie crescută a medicamentelor (amoxicilină).

Dr. Andrew Weil, considerat „părintele medicinei alternative”, spune că bromelaina constituie un remediu eficient pentru vînătăile grave şi hematoame şi poate ajuta la vindecarea rănilor prin reducerea durerii şi a umflăturilor. El susţine de asemenea că bromelaina:

•                      reduce inflamaţiile postoperatorii;

•                      ajută la reducerea simptomatologiei asociate cu sinuzita;

•                      în combinaţie cu antibiotice şi tripsină (o enzimă) poate ajuta la controlul simptomelor din infecţiile urinare;

•                      poate ajuta la reducerea simptomatologiei artritei reumatice.

Rezultatele mai multor studii clinice arată că bromelaina are efect de subţiere a sîngelui şi poate reduce simptomele anginei şi tromboflebitei.

Prevenirea cancerului: Nutriţioniştii de la Corneli University au descoperit că în urma consumării ananasului a fost redus procesul de formare a nitrozaminelor (substanţe potenţial cancerigene) la om.

Secrete în folosirea ananasului

Selectare şi depozitare:

•                      Căutaţi ananasul care este greu pentru mărimea lui, fără pete şi lovituri, cu un miros dulce la capăt.

•                      Majoritatea conservelor de ananas conţin şi suc natural, aşa că nu este nevoie să cumpăraţi variantele cu sirop fără zahăr.

•                      Fructul poate fi lăsat la temperatura camerei o zi sau două sau într-o pungă de plastic, în frigider, trei-cinci zile.

•                      Dacă ananasul este deja tăiat, se păstrează într-un recipient etanş, cu puţin suc propriu, pentru a se păstra proaspăt.

Sugestii de preparare şi servire:

•                      Pentru a prepara un ananas, se foloseşte mai întîi un cuţit pentru a îndepărta baza şi coroana. Apoi se taie în patru, se scoate miezul, se taie felii, se porneşte de la miez spre coajă şi se separă coaja de miez.

•                      Se pot cumpăra dispozitive de curăţat ananas.

•                      Sucurile de ananas sînt o bază minunată pentru prepararea majorităţii sosurilor marinate. Datorită calităţilor de dizolvare a proteinelor ale bromelainei, sucul de ananas este foarte bun pentru înmuierea cărnii.

•                      Salatele de fructe - ananasul este un element important în salate, mai ales în cele tropicale.

•                      Sucul de ananas combinat cu apa este o băutură răcoritoare foarte bună.

Rețetă

Ananas prăjit şi muşchi de porc cu chili cu salată de maestrul bucătar Dave Hamlin

Porţii: 4. Timp de preparare şi gătire: 35 de minute

Ingrediente pentru sosul Chutney:

1/4 cană ardei roşu tăiat cubuieţe mici

1/4 cană ardei verde tăiat cubuieţe mici

1/4 cană ceapă roşie, tăiată mărunt

1 cană ananas proaspăt tăiat cubuleţe mici

1/4 linguriţă chimion

3 linguri oţet de vin din orez

1/2 linguriţă usturoi proaspăt, tocat

2 fire praz, tăiate cubuieţe

1 linguriţă coriandru tocat 1/2 linguriţă praf chili (păstraţi restul)

1/2 linguriţă ghimbir proaspăt, tocat

Ingrediente pentru mușchi:

450 g muşchi de porc

1 linguriţă ulei de măsline extravirgin

4 felii de ananas

1/2 linguriţă praf chili

Sare şi piper după gust

Instrucţiuni:

Se amestecă toate ingredientele pentru sosul Chutney. Se prepară acest sos în timp ce se încălzeşte grătarul. Muşchiul se unge cu puţin ulei de măsline. Se asezonează cu sare şi piper. Se presară chili. Ananasul rămas se taie în felii de jumătate de centimetru grosime. Muşchiul se prăjeşte pe ambele părţi la foc mediu, o temperatură internă de 150'C (în jur de 10-12 minute). în timp ce carnea se prăjeşte, se prăjesc şi feliile de ananas. Ananasul şi carnea se dau deoparte şi se lasă aproximativ cinci minute.

Pe platou:

Se aşază un strat de salată. Ananasul prăjit se pune deasupra. Carnea de porc se taie în felii de un sfert de centimetru grosime şi se aşază in mijlocul platoului, pe ananas. Sosul Chutney se pune cu lingura peste carnea feliată.

Informația este laută din cartea 101 alimente care vă pot salva viața de David Grotto.

Sursa imaginii: adevărul.ro

De ce e bine să consumăm cireșe? Beneficii, recomandări și remedii casnice

Ştiaţi că... cireşele sînt un analgezic natural? La Universitatea din Michigan au fost identificaţi doi pigmenţi din cireşe care blochează enzima numită COX-2, o enzimă care cauzează durerea.

Care este povestea?

Cireşul face parte din familia trandafirului. Este inclus în categoria drupelor, fructe cărnoase cu un singur sîmbure. Cele două tipuri principale de cireşe sînt dulci şi amare (cunoscute şi ca cireşele pentru plăcintă sau tarte). Există multe soiuri de cireşe dulci printre care Bing, Ranier, Lambert, Royal Anne şi Van. Bing este varietatea cea mai cunoscută de cireşe comestibile din Statele Unite ale Americii. Cireşele Montmorency sini cireşele amare folosite cel mai mult la plăcinte. Un cireş poate rodi destule cireşe pentru aproximativ 28 de plăcinte.

Porţia de ştiinţă

Cireşele dulci îşi au originea în Munţii Caucaz, respectiv în Turcia. Cireşele acrişoare sînt originare din Europa Centrală şi de Est. în .impui invaziei normanzilor din 1066, cireşul a fost adus în Anglia. în secolul al XVII-lea, coloniştii britanici şi francezi au adus cu ei cireşe in America de Nord. Cireşele sălbatice sînt originare din America de Nord şi au fost răspîndite în toată regiunea de amerindieni. Cireşii au fost folosiţi ca element decorativ în grădinile franceze din regiunea Midwestern.

Unde sînt cultivate cireşele?

Cireşele dulci sînt cultivate în toată Europa şi America de Nord. Spania, Elveţia, Franţa, Italia, Rusia şi Germania sînt cei mai mari producători din Europa. Cireşele amare sînt cultivate în Statele Unite, Rusia, Germania şi Europa de Est. Germania este pe primul loc în producţia de cireşe la nivel mondial, urmată de Statele Unite. în Statele Unite, cireşele dulci sînt cultivate în Idaho, Oregon, Washington şi California. Cireşele amare sînt cultivate în Michigan, New York şi Wisconsin.

De ce ar trebui să consumăm cireşe?

Cireşele conţin vitaminele A, C şi B, minerale, calciu, fier şi potasiu şi fibre. Ele sînt o sursă importantă de substanţe fitochimice. Beta-sitosteroul, un sterol care este legat de nivelul scăzut al colesterolului din sînge, şi antocianinele care dau culoarea roşie pot reduce inflamaţiile şi durerea. Quercetina poate ajuta la prevenirea bolilor de inimă. Amigdalina poate reduce răspîndirea şi creşterea tumorilor. Acidul elagic poate ajuta la lupta împotriva infecţiilor bacteriene şi a cancerului. Alcoolul perililic este un antioxidant cu activitate antitumorală. Cireşele amare conţin mai mulţi compuşi fenolici decît cireşele dulci şi sînt de asemenea o sursă naturală de radicali liberi numiţi superoxid dismutază (SOD).

Remedii casnice

Amerindienii foloseau cireşele sălbatice ca inhibitor al tusei. Sîmburii fierbinţi de cireşe erau folosiţi pentru a încălzi paturile în nopţile friguroase. Cireşele sălbatice au fost utilizate împotriva deteriorării dinţilor, pentru prevenirea varicelor şi a durerilor de cap. Cireşele sînt cunoscute ca laxativ şi înlătură constipaţia.

Colacul de salvare

Cancer : Studiile privind cireşele sălbatice sugerează că substanţele pe care le conţin reduc formarea compuşilor aromatici heterociclici, a substanţelor chimice carcinogenice care apar din prăjirea cărnii. Un studiu efectuat pe şoareci a arătat că antocianinele, compuşi fitochimici care se găsesc în cireşele sălbatice, au redus dezvoltarea celulelor canceroase în colon.

Dureri de cap: Consumul a aproximativ 20 de cireşe pe zi poate ajuta la reducerea durerilor de cap, spun cercetătorii de la Universitatea de Stat din Michigan.

Febră musculară în urma exerciţiilor fizice: Bărbaţii care au băut suc de cireşe amare după exerciţii fizice pentru pierderea greutăţii au avut mai puţină febră musculară şi forţe mai puţin slăbite. (Şi femeile pot avea aceleaşi beneficii, dar acest studiu a avut ca subiecţi numai bărbaţi.)

Gută, artrită, dureri inflamatorii: Cireşele negre sau Bing au proprietăţi antioxidante, dar şi antiinflamatorii, mai ales datorită substanţei numită cianidină, care poate înlătura durerea prin cristalele de acid uric. în cadrul unui studiu, bărbaţi şi femei fără probleme de sănătate au mîncat cireşe Bing timp de 28 de zile. Indiciile stărilor inflamatorii au fost reduse şi au rămas la valori scăzute şi o perioadă de timp după ce cantitatea respectivă de cireşe nu a mai fost mîncată. Includerea cireşelor în dietă poate fi o unealtă puternică în prevenirea bolilor inflamatorii, înainte ca acestea să se manifeste prin dureri.

Sănătatea inimii: Un studiu efectuat pe bărbaţi şi femei a relevat că cireşele Bing scad semnele din sînge care arată boli de inimă.

Diabet: Antocianinele din cireşele amare cresc producerea insulinei cu pînă la 50%, a fost descoperit în cazul celulelor pancreatice de animale.

Somn: Cireşele amare Montmorency sînt bogate în melatonină, un antioxidant, dar şi un somnifer.

Secrete în folosirea cireşelor

Selectare şi depozitare:

•                      Cireşele trebuie să fie fără pete sau părţi decolorate. O cireaşă stricată poate cauza deterioarea celorlalte în scurt timp.

•                      Asiguraţi-vă că cireşele pe care le alegeţi sînt cît de coapte doriţi. Nu se mai coc după ce le culegeţi.

•                      Cireşele nespălate se păstrează în frigider cel mult o săptămînă.

Sugestii de preparare şi servire:

•                      Pentru a congela cireşele, se scot codiţele şi se congelează pe o coală de hîrtie de copt. Se pot păstra în congelator pînă la zece luni.

•                      Pentru a scoate sîmburii din cireşe, se foloseşte un cuţit special care taie fructul în două sau alte instrumente speciale.

•                      Pentru mîinile pătate de cireşe, se stoarce zeamă de lămîie şi se clătesc cu apă caldă.

•                      Cireşele se mănîncă simple sau se pun pe îngheţată, în salate şi cereale. Se amestecă în aluatul de biscuiţi sau brioşe, sau chiar în sosurile pentru carne şi peşte.

Cireşele congelate pot fi folosite la plăcintele cu cireşe.

Sursa: 101 alimentwe care vă pot salva viața de David Grotto, ed. Polirom din Iași.

Sursa imaginii: zdravan.ro

Piept de pui cu sos de muștar

Ingrediente
piept de pui
4 linguri muştar
sucul de la o lămîie
1 lingură ulei de măsline
2-3 linguri miere
2 căţei de usturoi
sare, piper

hîrtie de copt sau folie

Mod de preparare: 
1. Călim ceapa tocată în 2-3 linguri de uiei de măsline pînă devine uşor sticloasă.

2. Luăm de pe foc şi aranjăm de jur împrejur în tigaie cartofii tăiaţi felii.

3. Stropim cu ulei de măsline şi presărăm piper şi sare după gust. Punem deasupra folie sau un capac şi dăm la cuptor pentru 15-20 de minute.

4. între timp, amestecăm într-un bol toate ingredientele pentru sos (muştar, suc de lămîie, miere, usturoi, sare şi piper după gust).

5. Aranjăm peste cartofi bucăţile de piept de pui şi turnăm deasupra sosul. Punem hîrtie de copt sau folia deasupra şi dăm la cuptor pentru 35 minute.


6. Luăm folia/hîrtia şi mai lăsăm pieptul să se rumenească 15 minute.

Cozonac moldovenesc: rețetă tradițională de la bunica

În ajunul sărbătorilor pascale, am găsit o rețetă tradițională de cozonac moldovenesc.

Ingrediente:
Pentru 2-3 cozonaci medii:

500 ml lapte
50 g drojdii (neuscată)
1 kg făină
6 ouă
200 gr unt
300 gr zahăr
250-300 gr stafide
1 linguriță zahăr vanilat

Glazură
100 gr zahăr pudră
2 albușuri

Mod de preparare:
1. Dizolvăm drojdiile în lapte cald, apoi adăugăm 500 gr de făină cernută, frămîntăm maiaua. Acoperim și punem la cald 30 min, pînă crește de 2 ori.

2. Gălbenușurile se bat cu zahărul. Albușurile se bat aparte pînă se formează o spumă densă, cremoasă.

3. După ce se ridică maiaua, adăugăm gălbenușurile bătute cu zahăr, amestecăm adăugînd untul moale (netopit), frămîntăm. Treptat adăugăm albușurile, fremîntînd încontinuu.

4. Adăugăm treptat restul făinii cernute, frămîntînd aluatul. Apoi, îl acoperim și îl punem la un loc cald pentru o oră, trebuie să crească de două ori.

5. Stafidele spălate, înmuiate în apa fierbinte timp de 10-15 minute, le uscăm și le trecem prin făină.

6. În aluatul ridicat, adăugăm stafidele, iarăși frămîntăm și lăsăm pentru încă 10 minute.

7. Porționăm aluatul și frămîntăm pentru a-l pune în forme (pînă la 1/3 de aluat formă, pentru ca cozonacul să nu iasă din formă în timpul coacerii). În mai lăsăm pentru 10 minute ca să se ridice în formă.

8. În cuptorul preîncălzit la 100 de grade punem cozonacul uns într-un strat subțire cu gălbenuș bătut, pentru 10 minute,  apoi ridicăm temperatura la 180 de grade și coacem timp de 45-50 minute.

9. Ornăm cozonacul fierbinte cu albuș bătut cu zahăr pudră. Folosim decor culinar la dorință.

Sursa: Material promoțional din rețeaua de supermarket Nr. 1. 

Josh Charles ne-a explicat plecarea din „Soţia perfectă”

Recomand un interviu cu un actor tare drag mie, Josh Charles. A avut rol principal în serialul The good wife.

De ce nu ţi-ai mai prelungit contractul şi ai decis să pleci din serial?

Josh Charles: A fost un proces personal. Acest serial şi această experienţă au fost unele dintre cele mai frumoase din cariera mea. Nu a fost o decizie luată uşor. Dar după patru ani şi jumătate, patru sezoane întregi, filmări de 9 luni şi ceva anual la acelaşi rol… Am simţit că am explorat tot ce doream şi că sunt gata de experienţe creative noi. Mi-a expirat contractul şi am ales să nu îl reînnoiesc, ba chiar am rămas în serial multă vreme după ce expirase. Am făcut asta pentru că iubesc serialul şi am vrut să-i ofer personajului meu un rămas-bun cum se cuvine. Asta a fost mereu dorinţa mea, indiferent de câte episoade ar mai fi vrut ei să fac, 5 , 15… Am vrut să le fac pentru a-i ajuta cât de mult am putut.

Când ai aflat cum va ieşi Will din serial?

În sezonul patru, am vorbit cu Robert King, unul dintre creatorii serialului, despre cum vom trata plecarea mea. Am vrut să părăsesc personajul şi serialul într-o manieră corectă. Am discutat mult despre revenirea mea anul acesta, după expirarea contractului, pentru mai multe episoade, pentru a-mi lua rămas-bun cum trebuie de la personaj şi pentru a face parte din povestea acestui sezon. Mi s-a părut interesant. Aşa că pe la mijlocul sezonului 4, când am decis că nu-mi voi prelungi contractul, am aflat cum vor să-i încheie povestea lui Will. Şi i-am sprijinit. Plecarea mea le-a oferit câteva opţiuni şi cred că au ales-o pe cea mai dramatică, iar asta duce serialul într-o direcţie nouă. Au ales calea cea grea şi am apreciat asta, mi s-a părut mai interesant aşa.

Ce ţi-a spus Julianna Margulies pentru a te convinge să rămâi?

Jules a avut un rol important în a mă convinge să mai stau. Dar a glumit când a spus că poate voi avea un copil şi voi avea nevoie de bani pentru a-l da la şcoală… Nu banii au contat pentru mine. Julianna m-a convins să mai rămân, pentru ca echipa să poată crea un rămas-bun potrivit personajului, pentru a le dat timp să pună la punct ceva – şi cred că am reuşit asta. Mi-e prietenă bună şi mi-a înţeles şi respectat punctul de vedere – ea însăşi trece prin ceva similar, e într-un serial de multă vreme, şi îşi dă seama ce înseamnă să vrei să faci altceva. Mi-a spus: „Cum ar fi dacă am face asta? Dacă am explora asta?”, am avut o discuţie fructuoasă şi m-a făcut să mă gândesc să fac mai multe episoade decât îmi imaginasem. Dar nu a fost o chestiune de bani, e important să se înţeleagă asta. A fost doar o glumă.

 Ce planuri de viitor ai?

O să fac actorie în continuare, filme, seriale, teatru… Lucrez la un proiect pe care vreau să-l regizez. Voi face o mulţime de lucruri diferite. Tocmai am terminat un film independent („Bird People” – n.r.)… Proiecte noi vor apărea, nu am ceva clar săptămâna asta, dar abia aştept să explorez şi alte proiecte. Am primit o mulţime de scenarii deja, sunt foarte norocos. Mi-e greu să spun care va fi următorul rol mare pentru mine, dar când îl voi vedea voi şti, fie că va fi într-un serial, într-un film sau într-o piesă de teatru. Depinde de scenariu şi de rol, nu-mi pasă unde va fi atâta timp cât voi avea timp de alte lucruri în cursul anului – pentru călătorii, familia mea sau muncă la un proiect micuţ pe lângă. Lucruri pe care nu le prea poţi face dacă filmezi nouă luni şi ceva pe an.

Câte persoane au ştiut la filmări despre moartea lui Will şi cât de greu a fost să ţii secretul?

Chiar am spus multor oameni. Nu trebuia să o fac, dar am spus unor persoane care ştiau să ţină un secret. Vorba aia, pereţii au urechi şi ferestrele ochi. Aşa că nu le-am spus decât celor care ştiau să ţină informaţia doar pentru ei. Anul trecut, am căzut de acord în legătură cu câte episoade voi mia filma şi Robert (King) mi-a spus despre finalul acesta dramatic la care se gândeau. Dar la filmări, pe platouri, ştiau doar câteva persoane şi, pe măsură ce se apropia momentul am luat deoparte tot mai mulţi oameni şi le-am spus, în privat, ce şi cum. Şi restul oamenilor care nu au ştiut nimic au aflat când au citit scenariul şi au avut un şoc. Am încercat să ţinem secretul cât mai bine şi a funcţionat. În zilele noastre e greu să poţi ţine aşa un secret, dar cred că am făcut treabă bună.

 Care crezi că a fost, de-a lungul serialului, cel mai bun şi cel mai prost moment al lui Will?

E o întrebare foarte bună şi habar nu am. M-ai blocat, pentru că trebuie să-ţi spun un secret: am o memorie îngrozitoare. Nu pe termen scurt, pentru că învăţ replicile foarte rapid, dar pentru a-ţi răspunde la întrebare ar trebui să-mi aduc aminte fiecare episod. Şi nu pot face asta, sincer. Dar cred că Will s-a comportat cel mai rău când dorea să facă ceva pentru a câştiga cu orice preţ un caz şi asta l-a forţat să mergă pe o linie foarte fină din punct de vedere etic şi moral. Nu cred că era un om rău, dar cred că a făcut uneori lucruri discutabile. Cel mai bun moment al lui… iar, nu ştiu care a fost. Cel mai mult îmi plac la serial aceste extreme de care întrebi. Îmi place că personajele nu sunt nici bune, nici rele, nu există extreme de genul ăsta. Oamenii fac lucruri dubioase şi fac şi lucruri onorabile şi nu ştii niciodată ce crezi despre ei. Am admirat mult asta la scenariu şi am încercat să îmbrăţişez ambiguitatea asta: uneori îţi plac, alteori nu. Şi e în regulă să fie aşa. Nu e un concurs de popularitate, să ştii. Will e avocat, ce naiba! Nu m-am gândit niciodată „Asta o să-l facă să pară un nemernic?”. Nu-mi pasă! Să pară oricum o părea. Unele dintre cele mai distractive momente în pielea acestui personaj au fost momente de genul acesta, care au părut organice şi ancorate în realitatea meseriei de avocat.

Interviul integral îl puteţi citi aici.