Poate ați auzit spunându-se că atunci când înotăm în mare, corpul și mintea revin la starea lor cea mai primitivă. Că ne simțim fenomenali pentru că parcă ne-am întoarce în pântecele mamei sau ne-am trece la stadii evolutive foarte ancestrale, la cel al strămoșilor noștri pești îndepărtați.
Ei bine, toate acestea nu sunt altceva decât versiunile embrionare și, respectiv, evolutivă ale... unui mit uriaș lipsit cu totul de temeiul științific!
Oricât de atractiv ar suna literar, nu avem capacitatea de a ne aminti nici starea ontogenetică a persoanei noastre ca individ, nici starea filogenetică a descendenței noastre ca specie.
Cu alte cuvinte, nici nu ne amintim cât de confortabil era sacul amniotic care ne-a protejat când eram fetuși și, cu atât mai puțin, nu avem capacitatea de a ști ce au simțit taxonii care ne-au precedat pe drumul nostru evolutiv către starea de Homo sapiens.
Și ai grijă, pentru că bunăstarea trece dincolo de simpla plăcere.
În timp ce plăcerea ar fi bucuria a ceva legat de extaz sau euforie specifică (adică este o senzație imediată), bunăstarea este ceva mai profund, este o stare de plăcere mai „consolidată”, armonioasă și calmă și care transcende pur senzorial.
Asta pentru că, în timp ce plăcerea este mai mult legată de ceea ce se trăiește, bunăstarea implică aspecte mai plurale precum sănătatea, virtutea, cunoașterea sau satisfacerea dorințelor.
Când intrăm în mare, plăcerii pur somatice i se alătură o bunăstare mentală mult mai complexă, care ne face să ne simțim în aceeași glorie.
Dar de ce?
Rațe la apă
Tindem să ne gândim la cel mai evident: intrarea în apă ne răcorește și asta, atunci când căldura verii se înrăutățește, este cel mai bine pentru că o contracarează.
Evident, am avut dreptate. Întâmpinarea unei nevoi fiziologice, cum ar fi să mâncăm când ne este foame sau să bem când ne este sete, este întotdeauna plăcută.
Dar în cazul băii, există mult mai mult.
Din punct de vedere al neurofiziologiei, s-a demonstrat că imersiunea verticală în apă generează efecte pozitive foarte interesante. Pentru început, crește viteza fluxului sanguin prin arterele cerebrale medii și posterioare.
În plus, dacă imersiunea este însoțită de exerciții de intensitate scăzută (cum ar fi mersul în apă), se obține aceeași viteză a fluxului sanguin cerebral ca o lipsă moderată de apă.
Mai puțin efort pentru aceleași beneficii. Un chilipir care justifică presa bună a aquagym-ului.
Cuplata cu aceasta crestere a fluxului circulator cerebral, stimulii somatosenzoriali generati de cresterea presiunii hidrostatice produc o crestere a activitatii corticale a creierului, atat in zonele motorii cat si senzoriale sau parietale. O lovitură pentru creierul nostru.
În al treilea rând, doar scufundarea până la umeri reduce edemul muscular și crește debitul cardiac (fără a crește consumul de energie), promovând fluxul sanguin larg răspândit și transportul de nutrienți și deșeuri în întregul corp.
Aceasta, care se traduce printr-o reducere drastică a senzației de oboseală, este motivul pentru care o ședință de jacuzzi este recomandată sportivilor după efort intens.
Aceia dintre noi care nu suntem dedicați doborârii recordurilor, ceea ce observăm este modul în care picioarele noastre devin mult mai ușoare pe măsură ce este favorizată întoarcerea venoasă.
Toate efectele de mai sus sunt rezultatul scufundării în apă. Dar s-ar putea să vă gândiți că nu ne simțim la fel de bine când înotăm într-o piscină ca atunci când o facem în mare. Și ai dreptate din nou.
La efectele derivate din scufundarea în apă însăși, trebuie adăugate cele legate de natura specială a apei de mare.
Pentru înot, cea mai bună este marea
Apa de mare, după cum bine știm, primește contribuții continue ale râului de săruri și minerale.
La menținerea unei concentrații mari de salinitate contribuie și erupțiile hidrotermale subacvatice și erupțiile vulcanice de pe fundul mării (cu o medie de 35 g/kg apă, din care 80% corespund clorurii de sodiu, iar restul, în principal, clorurii de magneziu, sulfat și bromură).
Consecința directă este dublă. În primul rând, apa sărată este mai densă decât apa dulce. Acest lucru necesită o forță mai mare și, în consecință, un efort muscular mai mic pentru a ne menține pe linia de plutire.
 |
| Scăldatul în mare generează o senzație de bine, ceva care depășește plăcerea. |
Cu alte cuvinte, înotăm mai relaxați în mare pentru că plutim mai mult.
Pe de altă parte, sărurile sunt absorbite prin piele. Aceasta reprezintă o contribuție foarte importantă la inhibarea întreruperii barierei cutanate cauzată de agenții iritanti dermici, care accelerează recuperarea acesteia și previne uscarea.
Acest fapt este deosebit de interesant în tratamentul bolilor de piele precum dermatita de contact sau psoriazisul și a condus la luarea în considerare a băilor de mare ca terapie adjuvantă în tratamentul dermatitei cronice.
Apa de mare îmbogățită în special cu săruri de magneziu, precum cea din Marea Moartă, a demonstrat și o acțiune antiinflamatoare interesantă.
La toate aceste efecte benefice trebuie adaugata absenta actiunilor negative datorate aditivilor care apar neaparat in piscine.
Adăugarea de clor este necesară pentru a preveni proliferarea protozoarelor, bacteriilor și ciupercilor în apă, dar irită pielea.
Evităm această agresiune prin înlocuirea bazinului cu marea.
Marea este mai mult decât apa de mare
Am văzut că scufundarea în apă este benefică și că, în plus, faptul că apa este marina este indicat în special pentru piele.
Dar nu este suficient să acceptăm propunerea Anei Torroja din Hawaii, Bombay: scăldatul în mare este mult mai mult decât a intra într-o cadă în care s-au adăugat săruri.
Volumul mare de apă care se acumulează în mări și oceane acționează ca un regulator termic foarte important.
Capacitatea termică mai mare a unui mediu dens (cum ar fi apa) în comparație cu aerul funcționează ca un tampon de temperatură, astfel încât zonele de coastă sunt mai puțin reci iarna și mai puțin calde vara decât zonele cu o locație geografică similară, dar în interior.
Aceasta înseamnă o răcire continuă a aerului cald și instaurarea de curenți care generează briza marină reconfortantă și răcoroasă.
Briza aduce cu sine si o concentratie foarte mare de anioni care patrund prin piele dar si in plamani.
Efectele sale fiziologice și psihologice nu sunt de neglijat: prevenirea tulburărilor neurohormonale, reducerea efectelor stresului, acțiune antioxidantă prin creșterea nivelului de superoxid dimutază și chiar ameliorarea acneei.
Mai putem adauga si consecinte mai benefice, precum relaxarea provocata de intensitatea culorii albastre sau efectele calmante si sedative ale sunetului minunat al batailor ritmice ale valurilor.
