Istoria muzicii și dansului mexican. Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena

Statuia lui A. Lara, în Madrid

În sufletul fiecărui mexican zace un muzician. Cele mai renumite și familiare melodii sunt rancheras, interpretate și cîntate de obicei de către muzicieni mariachi, cu viori, trompete și o mulțime de instrumente asemănătoare chitarei. Unele dintre aceste melodii, care vorbesc depsre dragostea pierdută și despre înfrîngeri, datează dinaintea de Revoluția mexicană, cînd muzicienii cîntau balade despre războaiele din regiunea de nord. Filmele cu Charro (cowboy mexican) dintre 1930 și 1940 a răspîndit muzica ranchera în toată țara, iar compozitorul José Alfredo Jiménez a creat o mulțime de cîntece noi pentru repertoriul mariacilor. Apariția radioului, a cinematografiei și televiziunii a răspîndit cîntecele mariacilor în toată țara, pînă cănd a devenit emblemă națională. A crescut și popularitatea muzicii regionale, iar mexicanii au început să aprecieze marimbas din Chiapas și romanticul bolero al compozitorului Augustín Lara, care au adus cu sine senzualele ritmuri din Veracruz. 
Baladele pasionale și pline de sensibilitate stau la baza celor mai multe melodii interpretate în Mexic. Interpretarea pasională a făcut-o pe Lola Beltrán (19362-40, 1996) regina muzicii ranchero, începînd cy anul 1950, în timp ce María Félix a purtat cu ea versurile romantice ale baladelor tropicale pe plajele din Acapulco în anii ‘captivînd lumea artistică internațională cu ritmurile din Mexic. Interpreții de balade din zilele noastre, Juan Gabriel, Luis Miguel și Alejandro Fernandez, au reinterpretat vechile melodii favorite, îmbogățindu-și repertoriul și încîntîndu-și fanii.
Grupul de pop-rock Maná și trupa de rock alternativ Café Tacuba sunt foarte cunoscute în afara Mexicului. Lilia Downs, versatila cîntăreață din Oaxaca, a interpretat cîteva melodii de pe coloana sonoră a peliculei „Frida” (2002), unul dintre filmele nominalizate la Premiile Oscar. 

Dansul în Mexic, datează încă de pe vremea culturilor indiene și înseamnă mai mult decît La Macarena.  
Măștile de căprioară și florile sunt elemente care caracterizează ritualurile importante precolumbiene, ce presupune sacrificarea căprioarelor spre binele poporului. În prezent, dansatorii costumați în căprioare și alții care îi reprezintă pe Iisus și Fecioara se reunesc pentru a apăra biserica de oamenii răi, în dansuri elaborate care au loc în tot ținutul. În toată țara există numeroase grupuri de dans folcloric, iar cele mai bune pot fi găsite în zonele turistice. Copiii dansează în piețele mari ori mici și concurează pentru un loc în trupele de profesioniști. Una dintre cele mai bune trupe este condusă de Amalia Hernández, din Ciudad de México, la Palacio de Bellas Artes. 

Orice iubitor al dansurilor mexicane ar trebui să privească costumele. Dansul folcloric mexican a apărut în anii 1800. În San Lusi Potosí se dansează huapango, o varintă de fandago spaniol. În Veracruz se dansează danzón, de origine cubaneză. Chiar și cel mai frumos dans mexican, el jarabe tapatío (dansul pălăriei mexicane), provine de la mestizos. Statele Oaxaca, Michoacán,, Yucatán, Jalisco, Chiapas și Veracruz sunt recunoscute pentru dansurile folclorice.



Sursa: Muzica și dansul mexican. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, pp. 48-49.
Sursa imaginilor: www.wikipedia.org

Budincă din vinete cu caşcaval

Cine papă bine are corp frumos

Ingrediente:

3 vinete mari (coapte, curăţate şi tocate), 3 cepe (tocate mărunt), 2 linguri cu ulei, 3 ouă bătute, 150 g de caşcaval ras, 1 linguriţă cu cimbru uscat, 1 lingură cu griş, sare, piper.

Mod de preparare:

Se încălzeşte cuptorul la 190 grade Celsius. Într-o tigaie se căleşte ceapa în ulei, împreună cu cimbrul uscat, sare şi piper. Se răceşte şi se adaugă vinetele tocate, ouăle bătute şi grişul. Compoziţia se toarnă într-un vas termorezistent, se presară deasupra caşcavalului ras şi se coace la foc mediu, timp de 20-25 de minute.

Sursa: Budincă din vinete cu caşcaval. În: Moldova Suverană. Chișinău, 2015, 22 sept., p. 4.
Sursa imaginii: www.doctorulzilei.ro

Activitățile recreative britanice

Deși trăiesc pe o insulă vestită pentru vremea sa rea, britanicilor le place să petreacă mult timp în natură – în grădinile lor sau în căutarea unor experiențe mai energice în natură. De aceea este misterios că ei  preferă golful baschetului și alpinismul gimnasticii.

În afară de grădinărit, cea mai populară activitate de recreere a națiunii este mersul pe jos – sau hoinăritul, cum îl numesc ei. În timpul Revoluției industriale, muncitorii din orașele poluate din nord au luptat pentru dreptul de a hoinări prin zonele rurale în timpul liber. Astăzi Asociația hoinarilor și grupurilor afiliate au aproape 200000 de membri și cîștigă bătălii împotriva proprietarilor care ridică garduri de sîrmă ghimpată, ară cărările sau cer abolirea istoricelor drepturi de trecere. Orice autoritate turistică locală poate da informații despre drumețiile atractive din zonă. Și cicliștii sunt avantajați. Marea Britanie a sărbătorit Mileniul prin brăzdarea țării cu rute cicliste de la Elgin pînă la Eastbourne și de la Fishguard pînă la Felixstowe. Rutele sunt o combinație de cărări fără trafic și de drumuri, uneori înființate în locul liniilor ferate scoase din uz. 

Cei mai rezistenți pot face schi în Scoția la Cairngorms, surf și scufundări în West Country, zbor cu parapanta în orice zonă de coastă sau deluroasă, iar călăria se poate pratica peste tot. Mulți britanici consideră că cea mai bună cale de a ieși din naturăă este să pescuiască în cel mai apropiat curs de apă.

Sursa: Activitățile recreative. În: Marea Britanie: ghid complet. Oradea, Editura Aquila ’93, 2000, pp. 91-92.
Sursa imaginii: www.friends-of-nature.ca

Prăjitură cu vanilie

Ingrediente:
5 albușuri, 40 g unt, 160 g făină, 150 g zahăr pudră, 150 ml lapte, 1 pachet zahăr vanilat, 1/4 praf de copt, sirop de căpșuni.

Mod de preparare:

Se amestecă margarina cu zahărul, zahărul vanilat, praful de copt și făina. Încet se adaugă cîte puțin lapte și albușurile bătute spumă. Se va turna compoziția în tava tapetată cu unt și făină. Cuptorul se va încălzi înainte. Se coace la foc mic. După ce se răcește prăjitura, se taie în două, se însiropează cu sirop de căpșuni, iar deasupra se îmbracă cu o glazură de ouă.

Glazură de ouă: 
1 gălbenuș, 50 g zahăr, 1/2 pachet de zahăr vanilat se freacă bine.

Sursa rețetei: Prăjitură cu vanilie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’
93, 1999, pp. 33-34.
Sursa imaginii: www.lovendal.ro

De ce îmi place sectorul Ciocana din Chișinău? Chiar dacă unora li se pare departe

De vreo 5 ani stau în sectorul Ciocana al capitalei. Unii cînd aud unde stau, reacționează așa straniu nu știu cum, de parcă aș sta pe lună. Cică „este departe”. Ce așa departe, că doar în maxim 40-45 de minute ajungi acasă. Mijloace de transport sunt – rute de troleibuz, de autobuz și microbuze. Înțeleg să ai așa o reacție dacă aș spune că trăiesc undeva în suburbie, dar așa...

Nu văd diferența între Ciocana și Botanica ori alt sector al Chișinăului.

Ciocana este un sector modern și plăcut de locuit, cu o infrastructură bună ce merită a fi luată în considerare; inclusiv cu posibilitatea de a deschide ceva nou. S-au deschis filiale noi a diferitor companii, rețele de haine, magazine și localuri. Cu siguranță se vor mai deschide.Nu știu cum era acuma 15-20 de ani, dar pot să spun cum este la moment  și cum era acum 6-7 ani. Sincer, am observat diferența cînd am ales să revin cu traiul în acest sector.

Aleea bulevardului Mircea cel Bătrîn e mai frumoasă, copacii au devenit mai falnici și mai frumoși, iar seara, vezi tot felul de familii și cupluri ieșind la o plimbare. Numărul locuitorilor au crescut. Dacă acum 6-7 ani, strada Petru Zadnipru era renumită și multă lumea cobora din transportul public la stația așa și numită „Stația Petru Zadnipru”, acuma lucrurile s-au schimbat considerabil. 

Strada Igor Vieru și chiar Ion Dumeniuc sunt importante și aici deja se golește troleibuzul. Chiar și microbuzele. Nu m-am mira dacă în scurt timp, ar mai adăuga 2-3 stații de troleibuz. Blocurile de locuit din zona străzii Ion Dumeniuc au fost finalizate și este evident deja că au fost deja cumpărate cîteva apartamente. Tot în această zonă (străzile Igor Vieru - Ion Dumeniuc) s-a deschis cîteva marketuri: Green Hills și Linella, Unimarket, Nr. 1; farmacii Felicia, Hippocrates, cîteva bănci și-au deschis filiale (Victoria Bank, Moldova Agroindbank), o filială Star Kebab și văd că la moment se mai deschide ceva dar nu știu ce. Cei de la Trattoria della Nona urmează să își deschidă o filială la Ciocana.

Formația Gîndul Mîței

Băieții de la Gîndul Mîței au dedicat o melodie secotrului Ciocana. Deși e cu umor, vă îndemn să o ascultați și să vă uitați un pic altfel la acest sector. 

Deși sectorul Ciocana nu are un parc gen „Valea trandafirilor” dar are o alee frumoasă pe bulevardul Mircea cel Bătrîn. Deși nu are un lac gen celui de „La izvor”, este un iaz mic cu căsuțe amenajate frumos în apropierea intersecției străzilor N. Milescu-Spătaru cu Ion Dumeniuc.

Eu înțeleg că „la Ciocana se bea vin cu cana”, vorba celor de la Gîndul Mîței, dar nici chiar așa atitudine...

Sursa imaginii: www.adevărul.ro

Prăjitură Budapesta

Nu am făcut-o, dar pare a fi gustoasă

Ingrediente:
8 ouă, 40 g unt, 100 g făină, 140 g zahăr pudră, 100 g migdale, 20 g cacao, 50 g ciocolată.

Mod de preparare: 

Se freacă gălbenușurile cu 80 g zahăr pudră, se adaugă cacao, migdalele măcinate și prăjite, ciocolata rasă și untul topit. Albușul se bate spumă cu 60g zahăr pudră, apoi, alternativ cu faina, se amestecă cu compoziția foarte încet. După cum am amestecat totul se toarnă în tava tapetată cu margarina și făina. Se coace la foc potrivit. După ce se răcește se taie în trei părți egale și se umple cu cremă, iar deasupra se ornează cu ciocolată topită. 

Cremă de ciocolată:

150 g unt, 100 g zahăr pudră, 100 g ciocolată, 200 ml lapte, 1 lingură rom.

Se freacă untul cu zahărul. Ciocolata se rupe bucățele și se fierbe în lapte, amestecînd mereu pînă se îngroașă. cînd e gata se lasă să se răcească, se amestecă cu untul frecat și în final se adaugă romul.

Sursa rețetei: Prăjitură Budapesta. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’

93, 1999, pp. 26-27.

Prăjitură cu banane și ciocolată

Dacă vă plac bananele, cu siguranță o să vă placă și această prăjitură.

Ingrediente:

4 ouă, 100 g unt 130 g făină, 180 zahăr pudră, 80 g pesmet, 20 g ciocolată, 1 pachet de zahăr vanilat, 1/2 praf de copt.

Mod de preparare: 

Se freacă untul cu zahărul, cele 4 gălbenușuri, ciocolata rasă după care se adaugă praful de copt amestecat în făină, pesmetul și la urmă albușul bătut spumă. Compoziția obținută se toarnă în tava tapetată cu margarină și făină. Cuptorul se încălzește înainte. După ce s-a copt se lasă să se răcească, se taie apoi în trei bucăți pe lungime. Bucata de jos se unge cu cremă de banane, apoi se așază a treia bucată și se îmbracă complet cu crema de banane. Se ornează cu banane și frișcă.

Cremă de banane:

100 g unt, 30 g făină, 100 g zahăr pudră, 200 ml lapte, 20 g ciocolată, 3 banane.

Se fierbe laptele în care s-a amestecat făina, pînă se îngroașă, se adaugă untul după ce s-a răcit crema, zahărul și ciocolata rasă. În această compoziție se vor răzui 3 banane curățate.

Sursa rețetei: Prăjitură cu banane și ciocolată. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, p. 34.
Sursa imaginii: en.wikipedia.org