sâmbătă, 9 iulie 2016

Rush Hour, o impresie despre film

Am privit pentru a nu știu cîta oară filmul Rush Hour 1. Sau Ora de vîrf cum a fost tradus în românește. Da, știu, e un film vechi, filmat încă în anul 1998. Dar asta nu e scuză să nu-l privesc ori
de cîte ori vreau eu. E comedie ușoară și dacă vrei să îți ridici dispoziția, vizionarea unei comedii - e o soluție bună. Mai ales dacă un personaj principal mai e unul din actorii tăi preferați, Jackie Chan, de exemplu. Filmul a fost regizat de Brett Ratner, în anul 1998 și a cunoscut un succes imens pe plan internațional. Cu Jackie Chan și Chris Tucker în rolurile principale, acest film conține o groază de situații comice. Exact ce simțeam eu nevoia zilele astea. Totodată, dacă îți plac artele marțiale, neapărat trebuie să privește acest film. De asemenea, e obligatoriu să urmărești și celelalte filme, Rush Hour 2 și 3.
Jackie Chan este un inspector în Hong Kong, fiind și un bun prieten al consulului Han Solon. Simpaticul actor Jachie Chan, maestru în arte marțiale reușeste să preîntîmpine scoaterea ilegală a unor antichități chinezești, orchestrată de un clan mafiot asiatic.
Peste doi ani, în Los Angeles, șeful acestui clan, înfricoșătorul lord al crimelor, Juntao, mînat de răzbunare, pune la cale răpirea fiicei de 11 ani a consulului. Deși FBI-ul îl asigură pe consul că îi vor găsi fiica în cel mai scurt timp posibil, acesta, neîncrezător în promisiunile lor, apelează la antrenorul personal de arte marțiale al fiicei sale, nimeni altul decît Lee. Acesta se apuca imediat de investigatie, dar trebuie sa-l accepte partener pe James Carter (Chris Tucker). Succesul imens al acestui film a determinat producătorii să realizeze alte trei filme, unul aparut în 2001, altul apărut în 2007 și al treilea în 2015. Deși am privit toate filmele, toate sunt pline de umor și acțiune, ridicîndu-ți un pic moralul și buna dispoziție.
Filmul ăsta face referință și la cultura chineză. Dacă ești fan al artelor marțiale, dar și a culturii chineze... privește filmul.
Cine nu a privit filmele, să le privească. Cine e într-o dispoziție proastă - recomand să urmăriți filme. 

Sursa imaginii: spacemov.com

vineri, 8 iulie 2016

Prăjitură cu zmeură

Ingrediente

Blat:
280 g făină albă
120 g zahăr
250 g unt rece
1 priză sare

Umplutură:
450 g zmeură
3 ouă
200 g zahăr
150 smîntînă acră
75 g făină albă
coajă rasă de la 1/2 lămîie
1 priză sare

Mod de preparare:
Se pune făină, sarea şi zahărul în robot şi se mixează 10 secunde la viteză mare. Se adaugă untul tăiat cuburi şi se mixează scurt (cca 3-4 secunde) la viteză medie doar pînă arată ca un pesmet grosier. Se presară jumate din "pesmet" pe fundul unei tăvi de 18 x 28 cm. Restul "pesmetului" se introduce în frigider pînă veţi avea nevoie de el. Se coace baza la 180C, timp de 15 minute. Se scoate tava din cuptor ţi se lasă să se răcorească pînă preparaţi umplutura. Se freacă cu mixerul ouălele şi zahărul pînă aveţi o compoziţie galben pal (cca 3 minute). Se adaugă smîntîna şi coaja de lămîie şi se amestecă tot cu mixerul pînă se omogenizează. Se adaugă făina şi sarea şi se amestecă uşor cu ţelul. Veţi obţine o compoziţie moale, care curge, ca cea de clătite. Se adaugă zmeură în aluatul de mai sus. Se toarnă peste blatul semicopt. Se nivelează zmeura. Se presară restul "pesmetului" peste zmeură. Se coace prăjitura la 180C pentru 45-50 minute. Se taie abia după ce s-a răcit complet.

Sursa: Prăjitură cu zmeură. În: Timpul, 2016, 8 iul., p. 24. 

Spumă de zmeură

Ingrediente:
2 albuşuri de ou
200 g zmeură
4 linguriţe zahăr

Mod de preparare:
Se bat bine albuşurile pînă se obţine o spumă tare. Se adaugă apoi treptat zahărul şi se bate în continuare. Într-un bol se pisează zmeura pînă se obţine o pastă. Se adaugă peste albuşuri şi se amestecă uşor. Se păstrează la frigider. Se serveşte rece. Poate fi pusă în pahare "îngheţate" pe care le ţii 10 minute la congelator. 

Sursa: Spumă de zmeură. În: Timpul, 2016, 8 iul., p. 24.

vineri, 1 iulie 2016

Salată rapidă

Ingrediente:
1 dovleac mic
60 g telemea de vacă
1 conservă mică de porumb dulce
½ ceapă roşie
1 lingură de măsline negre
1 lingură de condimente uscate
1 lingură de ulei
sare, piper

Mod de preparare:
Taie dovlecelul în fîşii subţiri, dă-le cu puţină sare şi piper, trage-le la tigaie în ulei încins. Scurge porumbul din conservă, pune-l într-o farfurie, aşază deasupra brînza tăiată cubuleţe, rondelele de ceapă roşie, fîţii de dovlecel şi măsline. Presară condimente uscate.

Sursa: Salată rapidă. În: Femeia de azi. Bucureşti, nr. 25, p. 21.

luni, 27 iunie 2016

Lanţul de restaurante Star Kebab din Chişinău

Kebab (persană: کباب), de asemenea și kebap sau chebap[1] este un preparat culinar originar din Orientul Mijlociu, care constă din bucăți de carne sau pește la frigare. În bucătăria turcească, kebapul este carne de berbec sau de miel la frigare; prin extensie orice fel de carne (de vacă, de porc, de pui) la frigare.
În Chişinău, în ultimii ani au apărut multe localuri specifice. Alegerea e mare, iar cine doreşte să-şi împlinească pofta de un kebab – are ce alege. Sau cine nu a gustat încă un kebab – n-are decît să meargă la un local de acest gen. 
Am mers la un local Star Kebab acu ceva timp. Eram curioasă ce presupune acest kebab, pentru că, aceste localuri îţi atrăgea atenţia, dar şi tentaţia era mare. Aşa că... mi-am luat inima în dinţi şi am mers la un local Star Kebab. Prima imrpesie nu a fost cine ştie ce. Fie din neştiinţă de cauză, fie că nu am făcut eu alegerea corectă. Deşi ulterior, o colegă de serviciu, mă întrebase dacă am mîncat vreodată kebab, m-a luat cu ea şi m-a iniţiat în lumea kebabului: ce, cum şi unde. Mi-am schimbat părerea şi de atunci am rămas cu ideea că... trebuie de mîncat şi aşa ceva.
Reacţia unor persoane faţă de kebab mi se pare cam stranie, pentru că ei „nu mănîncă fast-food” sau că „kebabul nu e sănătos”. Nu ştiu în ce măsură e mîncare tip fast-food pentru că în ingrediente intră varza, roşiile şi carnea. Ingredientele astea sunt consumate oricum, chiar dacă în altă formă. Sau lavaşul ăla... Un pic mai periculos poate fi maioneza şi ketchupul pus în kebab, dar în rest...
Tot la acest capitol, propusesem unei fete să mergem într-un local la un kebab, la care ea mi-a reproşat că vezi tu, „kebabul nu e sănătos”. Ca mai tîrziu să mi se laude că a fost cu nu ştiu ce colege la kebab. Şi încă aşa a lăudat kebabul din localul respectiv... (Twister kebab – şi culmea e că mi-a recomandat şi mie să merg acolo. Eu nu am mai fost, dar cine a fost acolo, puteţi să vă lăsaţi impresiile în comentarii.
La Star Kebab, de exemplu, de fiecare dată cînd am fost acolo... am rămas mulţumită. Deşi a fost de vreo două ori cînd carnea mi s-a părut cam grasă, dar, mă rog, în fine. Atmosfera e ok, personal tot ok. Meniul şi preţurile sunt la vedere. Pe lîngă kebab mai puteţi alege şi poket. Recent, am observat că au inclus în meniu poket vînătoresc. Mai au şi băuturi alcoolice şi nealcoolice, inclusiv azran, băutură specifică Orientului. Prefer să merg la cei de la Star Kebab pentru că am card de fidelitate, iar la fiecare 7 kebaburi comandate, primeşti al 8-lea gratuit (nu trebuie să mănînci 7 kebaburi deodată. Fiecare kebab ori poket se adună în baza lor de date.Trebuie doar să menţionezi că ai 7 kebab-uri/poket-uri şi acuma vrei să îţi iei cadoul). Ca fapt divers - au şi îngheţată.

Detalii despre acest local, aflaţi accesînd site-ul oficial.

Sursa imaginilor: fest.md şi www.shoppingmalldova.md

Alchimistul de Paulo Coelho

Am recitit Alchimistul de Paulo Coelho. Deşi am citit toate cărţi lui, nu ştiu de ce, dar am simţit nevoia
să recitesc această carte. Nu ştiu cum alţii, dar eu cînd citesc a doua oară cărţile, înţeleg sensul cărţii altfel. Mai altfel, mai profund nu ştiu cum. Deşi sunt o duzină de cărţi citite şi recitite şi lista ar fi mare. Alchimistul, scrisă în 1988, este cea mai cunoscută carte a lui Paulo Coelho fiind cea de-a doua carte publicată. Impresiile referitor la această carte pot fi diverse. Deşi pe mine nu ma împresionat tare mult, deşi subiectul cărţii în general e interesant, totuşi, am găsit cîteva citate care m-au marcat şi conţin un adevăr foarte mare adevăr. E şi o carte psihologică, pentru că, conform unor păreri, iată ce putem afla despre o carte:
E o carte care vorbește despre ce vorbesc cam toate cărțile. Despre neputința oamenilor de a-și alege propriul destin. Și se termină făcînd în așa fel încît toată lumea să creadă cea mai gogonată minciună din lume.
Și care e cea mai mare minciună din lume?
Păi, asta: într-o anume clipă din existență, pierdem controlul asupra vieții noastre care încearcă să fie guvernată de soartă. Asta-i cea mai gogonată minciună din lume.


Povestea din „Alchimistul” este centrată pe viaţa unui tânăr cioban andaluz, pe nume Santiago. Deşi tatăl lui îşi dorea ca el să devină preot, Santiago alege să fie cioban pentru că dorea să vadă lumea. În timp ce doarme sub un dud aflat în ruinele unei biserici spaniole, Santiago are un vis în care i se spune că dacă va călători în Egipt, va găsi o comoară ascunsă. Acest vis îl intrigă pentru că era pentru a doua oară când îl avea. În oraşul următor, el întâlneşte o ţigancă care îi spune să meargă în Egipt şi să caute comoara.

De unde ești?
Din mai multe locuri.

Totul este posibil și oamenii nu se tem să viseze și să dorească tot ce le-ar plăcea să facă în viață.

Există un limbaj care se află dincolo de cuvinte.

Pentru că ce-i place omului cel mai mult este frumusețea.


Cu prietenii pe care și-ii face omul nu trebuie să stea zi de zi. Cînd vezi aceleași fețemereu, cum i se întîmplă lui la Seminar, ajungi să-i consideri ca făcînd parte din viața ta. Și dacă fac parte din viața noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu ești așa cum vor ei, se supără. Pentru că toți știu exact cum trebuie să trăim noi. Și niciodată n-au habar de cum să-și trăiască propriile lor vieți.

Cînd vrei ceva, tot Universul conspiră pentru ca tu să obţii ceea ce doreşti.

Deciziile erau abia începutul unui lucru. Cînd cineva lua o decizie, de fapt se cufunda într-un torent puternic ce-l ducea în locuri pe care nici nu le visase în momentul luării hotărîrii.

Și asta pentru că nu trăiesc nici în trecutul meu, nici în viitor. Nu am decît prezentul, și numai el mă interesează. Dacă vei putea rămîne mereu în prezent, vei fi un om fericit.

Era greu să nu te gîndeşti la ce a rămas în urmă.

Ascultă-şi inima. Ea cunoaşte totul, pentru că a venit din Sufletul lumii şi într-o zi se va întoarce în el.
...
De ce trebuie să ne ascultăm inima? întrebă flăcăul cînd se opriră în acea zi.
Pentru că acolo unde este ea, acolo va şi comoara ta.
Inima mea e agitată, spuse flăcăul. Visează, se emoţionează şi e îndrăgostită de o femeie din deşert. Îmi cere tot felul de lucruri şi nu mă lasă să dorm nopţi în şir cînd mă gîndesc la ea.
Asta-i bine. Inima ta e vie. Ascultă în continuare tot ce are să-ţi spună.

E normal să-ţi fie frică sădau pentru un vis tot ce ai căpătat pînă acum.

Înşelăciunea este o lovitură neaşteptată. Dacă îţi cunoşti bine inima, niciodată nu va reuşi asta. Pentru că tu îi vei cunoaşte visele şi dorinţele şivei şti ce să faci cu ele. nimeni nu reuşeşte să fugă de propria inimă. De aceea e mai bine să asculţi ce spune. Pentru că niciodată să nu vină o lovitură pe care n-o aştepţi.

Frica de suferinţă este mai readecît suferinţa însăşi. Şi că nici o inimă nu a suferit cînd a plecat în căutarea viselor ei, pentru că în fiecare moment de căutare este un moment de întîlnire cu Dumnezeu şi cu Veşnicia.

Fiecare clipă decăutare este o clipă de regăsire.

Am descoperit pe drum lucruri pe care niciodată n-aş fi visat să le întîlnesc dacă n-aş fi avut curajul să încerc lucruri imposibile.

De ce inimile nu spun oamenilor că trebuie să-şi urmeze visele?

Pentru că, în cazul acesta, inima suferă cel mai mult. Iar inimilor nu le place să sufere.

Ochii dezvăluie puterea sufletului.

Un singur lucru face visele imposibile: frica de eşec.

De aici încolo mergi singur, spuse alchimistul. Nu mai sunt decît trei ore pînă la Piramide.

Mulţumesc, răspunse flăcăul. Domnia ta m-ai încăţat Limbajul Lumii.
Eu ţi-am amintit numia ceeace ştiai deja.

Sursa imaginii: www.carti-online.com

marți, 21 iunie 2016

Cheesecake cu zmeură

Ingrediente:
500 g brînză de vaci
4 ouă
150 g zahăr pudră
125 g smîntînă
½ pachet cu unt
½ pachet cu praf de copt
1 lămîie
făină cît cuprinde
zmeură

Mod de preparare:

Albuşurile se bat spumă cu zahărul. Se adaugă gălbenuşurile unul cîte unul şi untul topit şi răcit puţin. Se amestecă bine, apoi se pune brînza sfărîmată, smîntîna, coaja rasă de lămîie şi praful de copt. Se adaugă făina pînă se obţine o compoziţie ca o smîntînă groasă. O tavă sau formă de tartă se unge cu ulei, se tapetează cu făină şi se toarnă în ea compoziţia. Se pune zmeură din loc în loc şi se dă la cuptor aproximativ 35-40 minute.

Sursa: Cheesecake cu zmeură. În: Moldova Suverană, 2016, 21 iun., p. 4.