Deși unii consideră că ar fi inutil să recitești o carte în contextul în care apar cărți noi și noi, iată că eu nu sunt adepta unei astfel de teorii. Așa că, după cum spusesem, am recitit romanul Hennie Gerhardt. Am citit romanul în vreo 2 zile. Cu aceleași emoții ca mai înainte.
Este poveste unei familii germane numeroase Gerhardt, stabilită cu traiul undeva în Statele Unite ale Americii, în Columbus, Ohio – părinții și cu cei 5-6 copii ai lor. Jennie este eroina cărții. De aici și pornește romanul nostru. Fiind o familie numeroasă și săracă, abia de își duc zilele de pe azi pe mîine, părinții abia de știu cum să o scoată în capăt. Astfel, Jennie se angajează la un hotel împreună cu mama sa. Pe lîngă serviciile de bază au mai laut ceva de spălat de un senator, George Brander.
„Un om cu o fire aparte, se caracterizează senatorul George Sylvester
Brander junior. În el se îmbinau, într-o măsură remarcabilă, înțelepciunea
oportunistului și firea plină de înțelegere a adevărului reprezentant al
poporului. Născut în sudul statului Ohio, fusese crescut și educat acolo, dacă
se poate face abstracție de cei doi ani care studiase dreptul la Universitatea
Columbia. Cunoștea dreptul civil și penal la fel de bine ca orice cetățean di
nstatul său, dar nu le practicase niciodată cu acea asiduitate care asigură un
succes strălucit la bară. Căștigase bani și avusese prilejuri minunate de a
căștiga mult mai mult dacă ar fi vrut să-și înăbușe conștiința, lucru pe care
nu fusese niciodată în stare să-l facă. Și, totuși, integritatea lui nu fusese întotdeauna
de neclintit în fața cererilor adresate de prieteni.”
Din vorbă în vorbă, între Jennie și senator s-a înfiripat o relație, fapt care dus la aceea că rămăsese însărcinată, iar George Brander – murise răpus de o boală. Jennie fusese alungată de acasă pentru că tatăl său considerase că ar fi făcut de rîs familia Gerhardt. Era cică un om cu frică în Dumnezeu și toate lucrurile trebuiau să fie la locul lor. Ea dă naștere unei fetițe, Vesta, care îi semăna foarte mult tatălui său, George Brander.
Între timp, familia Gerhardt se mută în Cleveland, Jennie se angajează ca menajeră la o doamnă dintr-o familie prosperă și are norocul sau nenorocul de a-l cunoaște pe Lester Kane, tânărul și frumosul fiu al unui producător prosper. Se îndrăgostește, speră iar promisiuni de căsătorie, dar acum este lipsită de voință pentru că iubește cu adevărat, iar el, știind că va fi dezmoștenit de familie pentru legătura lui cu o simplă menajeră, ascunde relația.
„Lester Kane întruchipa produsul firesc al acestor condiții la care te
adaptezi greu. Era prin firea sa, un spirit înclinat spre observarea lumii.
Spirit rebelaisian prin vigoare și tendințe, se simțea însă tulburat de
multiplicitatea lucrurilor, de vastitatea panoramei pe care o oferă viața,
strălucirea detaliilor, natura imaterială a formelor, incerta lor motivare.
Născut catolic, nu mai credea în inspirația divină a catoicismului. Membru al
celei mai înalte clase sociale, încetase de a mai accepta ideea fetișă care
spune că există indivizi superiori prin naștere și rang social; deși fusese
crescut în calitate de moștenitor al unei averi care-l punea la adăpost de
griji și se presupunea că se va căsători cu o femeie de același rang cu el, nu
era deloc sigur că va accepta căsătoria cu orice preț.”
În timpul unei călătorii în Europa cu Jennie, Lester se întîlni cu veche prietenă și fostă iubită, Letty. Letty încă mai spera la o posibilă căsătorie cu Lester și auzise cîte ceva despre situația lui Lester, relația cu Jennie, testamentul lăsat de capul familiei Kane și condițiile acestuia, dar oricum, undeva spera să se căsătorească cu Lester. Deși o admira pe Jennie, totuși iată ce confesiune îi făcu Lester:
– Jennie
e o femeie cu un temperament curios. Ascunde în ea o lume de sentimente și
emoții. Nu e cultivată în înțelesul pe care îl dăm noi acestui cuvînt, dar
posedă un rafinament și un tact înnăscut. E o bună gospodină. E o mamă ideală.
E cea mai iubitoare ființă din căte există sub soare. Devotamentul de care dă
dovadă fața de mama și tatăl ei e dincolo de tot ce se poate spune. Dragostea
pentru fiica ei – a ei, nu a mea – e desăvîrșită. Nu posedă farmecele femeilor
rafinate din lumea mondenă. Nu dă prompt replica. Nu e capabilă să participe la
o conservație cu tir rapid. Gîndește cam încet. Așa cred. Unele dintre
gîndurile ei cele mai profunde ajung la suprafață, dar îți dai seama că simte
și gîndește.
Din păcate Jennie avusese o soartă nedreaptă părerea mea. Nu a avut parte de ceea ce a iubit. Iubirile vieții ei au plecat prea devreme din viața ei. Fiica, Vesta, la fel. Frații ei se îndepărtase cumva de ea și deși adoptase doi copii... undeva în sufletul ei nu era împlinită oricum.
În fine. Cei ce nu au citit cartea – v-o recomand cu încredere.
Sursa imaginii: okazii.ro
Sursa imaginii: okazii.ro