Tort de căpșuni

Căpșunile sunt fructele lunii iunie. Fie le consumăm în stare proaspătă, fie le conservăm, fie facem tot felul de prăjituri ori torturi. Iată rețeta unui tort de căpșuni. Și e un tort de sezon.

Ingrediente:
3 gălbenușuri, 150 g unt, 130 g zahăr pudră, 300 g făină, coajă de la o lămîie.

Mod de preparare:

Margarina se amestecă cu făină, se adaugă cu făina, se adaugă zahărul, gălbenușurile, coaja de lămîie se lucrează să fie omogenă. Se pune la rece după care împarte în 5 părți care se coc fiecare în formă de tort. Foile de tort se umplu și se așază una peste alta, și ultima se acoperă cu cremă de căpșuni. Ornăm cu căpșuni proaspete.

Cremă de căpșuni:

4 albușuri, 4 linguri de gem de căpșuni, 80 g zahăr pudră.

Mod de preparare:

Se freacă albușurile cu gemul de căpșuni și cu zahărul.

Sursa rețetei: Tort de căpșuni. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, pp. 78-79.

Sursa imaginii: www.voceatransilvaniei.ro

Tort de vanilie

Pentru amatorii de torturi, iată o rețetă.

Ingrediente:
5 ouă, 110 g unt, 90 g zahăr pudră, 120 g mac, 3 pachete zahăr vanilat, coji de portocale în zahăr.

Mod de preparare:

Se freacă untul cu zahărul, apoi se adaugă gălbenușurile, macul măcinat și zahărul vanilat. La urmă se adaugă albușurile bătute spumă și coaja de portocale tăiată bucățele mici. Se toarnă compoziția în formă de tort tapetată cu margarină și făină, se coace la foc potrivit. Cînd e gata copt, se lasă să se răcească după care se pudrează cu zahăr. 

Sursa rețetei: Tort de vanilie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, p. 56.
Sursa imaginii: lovendal.ro

Tort de lămîie

Pentru amatorii de lămîie, vă recomand așa un tort

Ingrediente: 
4 ouă, 120 g făină, 160 g zahăr pudră, zeama de la 1 lămîie

Mod de preparare:
Din cele 4 albușuri se face o spumă tare. Se adaugă zahărul continuînd să batem spuma, apoi zeama de lămîie. Se amestecă cu făina și albușurile. Compoziția se toarnă în formă de tort tapetată cu unt și făină și se introduc în cuptorul cald. Cînd tortul se răcește, se taie în două, se umple cu cremă de migdale și se garnisește tot tortul cu ciocolată răzuită.

Cremă de migdale:
4 gălbenușuri, 140 g unt, 140 g zahăr, 150 ml lapte, 140 g migdale curățate și măcinate, o bucățică de vanilie.

Mod de preparare:
Se fierbe vanilia în lapte. Se lasă să se răcească. Se amestecă în laptele rece cele 4 gălbenușuri, unt, zahărul și migdalele.

Sursa rețetei: Tort de lămîie. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, pp. 56.
Sursa imaginii: incomemagazine.ro

Filmul mexican

Primele filme realizate în Mexic au ajutat la popularizarea muzicii și stilului de viață aș cântăreților mariachi, cowboy din nordul Mexicului. Și figura lui Pancho Villa a fost o temă populară, ca și problemele din mediul urban. Ele i-au unit pe mexicanii neobișnuiți cu muzica și cultura religiilor, iar din 1930, filmul mexican în atenția lumii întregi. Producătorii și actorii mexicani au beneficiat de pe urma fascinației Hollywoodului față de topografia Mexicului. Primele westernuri au fost filmate în nordul Mexicului, iar starurile de la Holluwood frecventau deseori stațiunilor din Acapulco îm anii ’40.

Dolores del Rio

Dolores del Río (1905-1983), care petrecea adesea cu elita de la Hollywood, la Playa Caleta, a început să fie cunoscută și în afara Mexicului, cînd a atras atenția presei internaționale la Festivalul de Film de la Cannes din 1946. Ca protagonistă a peliculei de mare succes Maria Candelaria (1994), (trailer aici) regizată de Emilio Fernández (1904-1986), Dolores del Río a contribuit la popularizarea cinematografiei mexicane, la fel ca Mario Moreno (1911-1935), cunoscut după porecla sa, Cantiflas, acel „Charlie Chaplin al Mexicului”, și Germán Valdés (cunoscut sub numele de Tin Tan). Actrița María Félix și actorii Jorge Negrete și Pedro Infante au fost, de asemenea, idolatrizați în anii 1940. Filmele Enamorada (regizat de Fernández) și Distinto Amanecer (Julio Bracho), au devenit imediat clasice. Cel mai faimos regizor mexican din anii ’50, Luis Buñuel (1900-1983), era un spaniol care își părăsise țara natală în timpul războiului civil. Filmul său Los Olividados (1950) este o capodoperă mexicană. 

În anii ’50 și ’60 a apărut o serie de filme horror - printre care se numărul „Atacul mumiei mayașe” (1963), regizat de Jerry Waren, adaptat după pelicula mexicană din 1957, La Momia Azteca (Mumia aztecă). Cel mai iimportant film cultural din toate timpurile a fost realizat în 1970, atunci cînd Alejandro Jodorowsky a regizat El topo, o amestecătură de suprarealism și imaginii cu cowboy din westernuri. Temele mai serioase au apărut în anii ’80. Regizorul Gregory Nava a abordat suferințele imigrației ilegaleîn pelicula foarte apreciată El norte (1984). Roberto Rodriguez a portretizat nordul Mexicului în perioada modernă, în pelicula El Mariachi, din 1993, și încă o dată în Desperado (1995) și Once Upon a Time in Mexico (2003). 

Cel mai faimos film mexican din 1990 a fost Como Agua para Chocolate (Ca apa pentru ciocolată), o prestigioasă interpretare a romanului scris de Laura Esquivel. În prezent, în Mexic sunt filmate din ce în ce mai multe pelicule, documentare și telenovele. Producătorii mexicani de film concurează cu colegii lor din întreaga lume pentru finanțări și premii, iar actorii mexicani cîștigă din ce în ce mai multă faimă, atît în propria lor țară, cît și în străinătate.

Sursa: Filmul. În: ONSTOTT, Jane. Mexic. București, Biblioteca Adevărul, 2010, p. 53.

Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Literatura în Mexic

Primele cărți din Mexic au fost codexurile scrise pe papirusuri sau piele de animale, pline de imagini și simboluri. Mayașii au fost deosebit de prolifici și au creat două dintre cele mai importante  cărți ale Mexicului precolumbian, allături de cîteva codexuri ce relatează evenimentele istorice. Popol Vuh, scrisă între 1554 și 1558, este o relatare epică a legendelor supranaturale și cunoștințelor populare, între timp ce Chilam Balm, scrisă în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, oferă o perspectivă mult mai realistă asupra observațiilor astronomice și evenimentelor istorice. Cărțile tribului Náhuatl și ale mixtecilor s-au păstrat intacte alături de sculpturi în piatrăși stucaturi ce înfățișează scene de luptă, nașteri, decese și succesiuni ale regilor la tron.

Deși unii spanioli s-au străduit să păstreze cărți și scrieri ale băștinașilor mexicani, alții, în campaniile după cucerirea Mexicului, au distrus documentele pe care le considerau lucrarea diavolului. Una din cele mai importante înregistrări spaniole este La Historia Verdadera de la Conquista de Nova España (Adevărata istorie a cuceririi Noii Spanii), scrisă de Bernal Díaz del Castillo (cca 1492-1581), un conchistador care a relatat evenimentele Cuceririi cu o uimitoare claritate chiar spre sfîrșitul vieții sale. 

Cum era de așteptat, regimul spaniol a adus cu el teme religioase în poezie, teatru și literatură. Prima tipografie, adusă în Mexic în anul 1537, a fost folosită în principal pentru a răspîndi informații referitoare la știință, natură și relief. Stilul mexican de literatură a apărut la sfîrșitul secolului al XVI-lea, pe măsură ce populația criollos și mestizos au început să introducă teme care aveau o semnificație mai mult locală. Cel mai important scriitor din opeca colonială a fost Sor Juana Iné de la Cruz (1651-1695), preot și poet prolific. Tema pe care a abordat-o cel mai frecvent este situația disperată a cetățenilor din Noua Spanie, care în timpul ocupațiilor spaniolilor au suferit tot felul de restricții - averea Mexicului fiind trimisă în Spania. 

Carlo Fuentes

Primul roman cu temă mexicană, El Periquillo Sarniento (Papagalul vorbăreț), scris de José  Joaquin Fernández de Lizardi (1776-1827), a apărut la începutul secolului al XIX-lea. Francesco I. Madero (care ulterior a devenit președintele Mexicului) a scris una din cele mai renumite opere politice, nonfictive. Lucrarea sa, Succesiunea prezidențială din 1910 a fost crucială în căderea lui Porfirio Díaz. Dintre toatele operele literare apărute în secolul al XX-lea, El Laberinto de la Soledad (Labirintuk solitudinii), publicată în anul 1950, este cel mai relevant portret al psihicului poporului mexican. Autorul ei, laureatul Premiului Nobel Octavio Paz (1914-1998), a încercat să analizeze și să descrie caracterul oamenilor de la țară și să surprindă esența poporului mexican. Deși controversată, această carte a fost considerată o operă de artă, iar Par, decanul scriitorilor mexicani. Carlos Fuente, autorul lucrării La región Más Transparente (Acolo unde este pur) și El Gringo Viejo (Bătrînul Grigo), este un alt scriitor important. 

Sursa: Literatura. În: Onstott, Jane. Mexic. București: Adevărul, 2010, pp. 50-51.

Sursa imaginii: protestaurbana.com

Tort Deák

Ingrediente:
7 ouă, 300 g zahăr tos, 220 g făină, 1/2 praf de copt, coajă de la lămîie.

Mod de preparare:

Zahărul se fierbe cu apa. Se adaugă cele 7 gălbenușuri, praful de copt cu făina și albușul bătut tare. La urmă se adaugă coaja de lămîie și se amestecă ușor toate. Se tapetează forma cu margarină și făină. Compoziția se toarnă ușor în formă și se coace la foc potrivit. Cînd se răcește se taie în două, se așază una peste alta și se umple cu cremă. Deasupra se toarnă glazură de lămîie și se ornează cu felii de portocale.

Crema:
150 g unt, 200 g zahăr pudră, 300 ml lapte, 30 g făină, o lămîie.

Mod de preparare:
Se amestecă făina, zahărul, laptele și se fierbe încet pînă se îngroașă. Se adaugă untul, zeama de lămîie în picături și se amestecă bine totul.

Glazură de lămîie:
200 g zahăr pudră, 1 albuș de ou și zeama de la o lămîie se amestecă bine.

Sursa rețetei: Tort Deák. În: Prăjituri și torturi. București, Editura Aquila ’93, 1999, p. 82.
Sursa imaginii: www.girlsgocrazy.info

Aurelia Prodan: "Încerc să mă fac cunoscută prin intermediul elevelor mele"

Vă propun un interviu cu Aurelia Prodan, profesor de dansuri sportive și dansuri populare. De unde vine pasiunea pentru dansuri dar și cu se mîndrește, citiți mai jos.

De unde vine pasiunea pentru dansuri?

Pasiunea pentru dans a fost cultivată pe parcursul vietii. La început, impus ca un sport, de mic copil și maturizata la nivel de pasiune și job.

De la ce vîrstă ai început a dansa și unde?

De la vîrsta de 5-6 ani, în clubul de dans popular Focușor.

Studiile… unde le-ai făcut?

Daca mă întrebi de studii coregrafice, le-am facut doar în detrimentul sălilor de dans, cu ajutorul coregrafilor și a profesorilor de dans, cărora le mulțumesc enorm și în cadrul colectivelor de dans din care faceam parte. Studiile superioare le-am facut în alt domeniu, la fel legate de arta frumosului.

Ai un studio/sală a ta? Unde se află și care e prețul pentru un abonament lunar?

Din păcate încă nu am reușit să-mi organizez un studiou propriu de dans, recurg la săli închiriate și la ajutorul colegilor de breaslă. Abonamentul lunar costă între 300-400 lei și la moment mă aflu în sala de la Centrul de Cultură din Chișinău.

Faci și ore particulare?

Fac și ore particulare la cerere.

Ai participat la careva competiții naționale și internaționale? Ce ne poți spune în acest sens?

Am participat la diverse concursuri, cu colectivele în care am activat.

Cum  reușești să te faci cunoscută?

Încerc să mă fac cunoscută prin intermediul rețelelor de socializare (http://ok.ru/profile/462184522308 şi https://www.facebook.com/pages/Kolping-Dance/162975577139920?fref=ts), prin ieșirile pe scenă și cel mai important, prin talentatele eleve care îmi duc faima mai departe.

Mai ai o echipă în spate ori lucrezi individual?

Pot să zic ca lucrez individual, deși uneori am parte și de asistente – antrenoare, care cresc din cadrul grupelor mele de dans.

Care sunt visele tale în materie?

Ca orice persoană visez la o sală de dans proprie, plină cu elevi dornici de a dansa, să fim mereu solicitați și nu în ultimul rînd, bine plătiți.