Alimente din programul de dezintoxificare

Cum funcționează corpul?

Ficatul preia substanțele otrăvitoare sau toxice care pătrund în organism prin intermediul mîcării și le prelucrează astfel încît corpul să le poată folosi, depozita în siguranță sau elimina.

Rinichii sunt implicați în numeroase procese esențiale, inclusive filtrarea reziduurilor toxice din singe și eliminarea lor din corp prin urină. Ei sunt responsabili pentru menținerea cantității corecte de lichid în organism și relgarea echilibrului potasiului și sodium (vitale pentru o circulație corectă a lichidelor în organism).

Sistemul limfatic acționează ca un system de elimnare a deșeurilor din organism. Limfa, un lichid produs de glande limfatice din diferite părți ale corpurilor, absoarbe celulele moarte, excesul de lichide și alte produse reziduale din alimente și le transmite la ganglionii limfatici. Aici, reziduurile sunt filtrate și pînă la urmă vărsate în sînge, apoi către unul dintre organele prin care sunt eliminate – piele, ficat sau rinichi – sub formă de transpirație, fecale sau urină.

Pielea îndeplinește numeroase funcții vitale. Dacă ficatul și rinichii sunt suprasolicitați sau nu lucrează eficient, pot rezulta tulburări ale pielii cum ar fi eczemele, din cauza faptului că trebuie să se ocupe de mai multe reziduuri decît este normal.

Alimente din programul de dezintoxificare

Cînd începeți programul de dezintoxificare, din ziua 1 pînă în ziua a 30-a, trebuie:

1.      să beți o cană de apă fierbinte cu suc de lămîie în fiecare dimineață, imediat după sculare;

2.      să beți în timpul zilei 1,7 litri de apă;

3.      să luați concetrate de vareh în fiecare zi;

4.      să luați suplimentare de multivitamine în fiecare zi în primele 15 zile;

5.      să mîncați în fiecare zi două porții fie de legumicoase, nuci, plante, ulei de măsline sau de orice fel de sîmburi, sau pește;

6.      să mîncați cel puțin 3 porții de salată; o porție de orez în fiecare zi, de preferință orez cafeniu cu bobul scurt; 3 porții crude sau uscate; o por ție de iaurt sau lapte nelactat în fiecare zi (nelactat înseamnă produs de capră sau de oaie, produs de orez (de exemplu, lapte de orez) sau din soia (de exemplu, lapte de soia).

De ce avem nevoie de aceste alimente?

Apa fierbinte cu lămîie – vă va împrospăta și înviora, vă va curăța cerul gurii și va da imbold ficatului. Lămîia este alcalină, ceea ce va ajuta la echilibrarea pH-ului din organism în timpul dezintoxicării. În culturile est-europene, se obișnuiește ca dimineața să se perie suprafața limbii din convingerea că aceasta reduce în mare măsură cantitatea de germeni și infecții pe care o transportă.  Poate doriți să încercați asta, dar dacă nu, clătiți-vă cu prima înghițitură de apa cu lămîie și scuipați-o înainte de a bea restul în mod normal. Oțetul de mere poate fi un bun înlocuitor, deși poate fi acru la gust.

Tonice pentru ficat:

1.      mîncați un ciorchine de struguri negri potrivit de mare;

2.      mîncați un cățel de usturoi proaspăt (în alimente, nu separat), sau luați o tabletă de usturoi inodor, de preferință cu concentrație mare;

3.      beți un pahar de suc mediu de morcovi curat sau de sfeclă;

4.      beți 2 căni de ceai de chimen sau de păpădie.

Tonice pentru rinichi:

1.      o linguriță de miere proaspătă, dizolvată într-un pahar cu apă, sorbit încet;

2.      un pahar mediu de suc de afine proaspăt stors (în care ați adăugat eventual puțină miere ca să-l îndulciți), sau cîte un concentrat de afine. Afinele proaspete se găsesc în general iarna, deși fructele de pădure congelate se găsesc tot anul;

3.      o jumătate de pepene verde de mărime medie, dar nu-l combinați cu alte alimente timp de o jumătate de oră înainte și după aceea, poate produce indigestie.

Concentrate de vareh.

Varehul, un fel de algă, oferă organismului cantități apreciabile de iod,  ceea  ce menține echilibrul ritmului metabolic. Cînd facem schimbări în obiceiurile noastre alimentare, ne modificăm adesea ritmul metabolismului, și dacă nu mîncăm suficient sau nu facem destulă mișcare, acesta începe să încetinească.

Despre periajul propriu-zis + diverse exerciții – de la pag. 61.

Tratamente: exfoliere, săruri de baie – pag. 79

Rețete și sugestii alimentare – pag. 93

 (Sursa: Dezintoxificați-vă singuri de Jane Scrivner (Chișinău: Arc, 2002))

Dezintoxificarea totală de Jane Scrivner (Chișinău: Arc, 2002)

Beți o ceașcă de apă fierbinte cu suc de lămîie dimineața la prima oră

Cel mai mare organ care trebuie dezintoxicat este ficatul. Începeți ziua cu o porție de suc de lămîie proaspăt stors într-o ceașcă de apă fierbinte. Vă va ajuta să vă purificați cerul gurii și vă va ajuta să vă purificați ficatul. Aveți grijă ca apa să dea în clocot. Lăsați-o să se răcească puțin înainte de a adăuga puțin suc de lămîie. Lămîie  formează subtanțe alcaline, care va ajuta la echilibrarea nivelului ph-ului pe durata dezintoxificării. Acest amestec băut în fiecare dimneața va ajuta să îndepliniți și sarcina consumului zilnic de apă și va împiedica să apelezi la ceaiul/cafeaua obișnuită.

La fel, trebuie de mîncat, zilnic, un strugure roșu de mărime medie;

- mîncați un cățel de usturoi proaspăt (pus în m]ncare, nu separat). Sau luați o tabletă de usturoi inodor în fiecare zi – o tabletă cu doză mare este cea mai bună;

- beți un pahat de suc pur de morcovi sau de sfeclă roșie (sau combinație de ambele).

Stimulenți pentru rinichi:

1. pune o linguriță de miere într-o ceașcă de apă fierbinte. Beți-o cu înghițituri mici;

2. beți un pahar mediu de suc de afine proaspăt stoarse sau luați o tabletă de afine ca supliment;

3. mîncați o mînă mare de coacăze negre proaspete sau beți un pahar de suc proaspăt de coacăze negre;

4. mănîncă a mănă de caise uscate.

Dezintoxicarea pentru eliminarea rapidă a efectelor mahmurelii

Sfaturi pentru refacere

1. Beți apă cînd vă treziți; aceasta vă va rehidrata. Este mai bine să sorbiți apa cu înghițituri mici decît să beți o sticlă de apă dintr-o răsuflare. Beți cîte 250 ml la fiecare jumătate de oră.
2. Beți apă fierbinte cu suc de lămîie și un strop de miere în loc de cafeină. Aceasta reduce aciditatea din stomac și echilibrează nivelul glicemiei din sînge.
3. Pregătiți-vă un mic dejun cu muesli, iaurt, fructe proaspete, alune și semințe. Mîncați mai mult muesli dacă simțiți nevoia să ciuguliți ceva, dar nu mîncați gras. Acesta va echilibra aciditatea stomacului și glicemia în sînge și vă oferă energie nutritivă solidă de bună calitate, fără o scădere bruscă a glicemiei după aceea.
4. Beți ceai de mentă piperată și multă apă pe parcursul zilei. Aceasta vă rehidratează și mai mult și vă echilibrează digestia.
5. Beți puțină apă carbogazoasă. Apa carbogazoasă ajută la oxigenarea sîngelui.
6. Mîncați multe legume și fructe proaspete, salate, orez brun, brînzeturi și iaurturi dietetice, pește la grătar, semințe, alune și boabe de leguminoase.
7. Faceți o baie relaxantă cu levănțică înainte de culcare și încercați să vă culcați devreme. Baia de levănțică relaxează și trupul și mintea - și de asemenea unul din elementele-cheie în dezintoxicarea de sfîrșit de săptămînă, însă poate fi de mare ajutor și în acest caz. Uleiul de levănțică este excelent pentru dezintoxicarea pentru eliminarea rapidă a efectelor mahmurelii. Totodată vă va ajuta să scăpați de tensiunea musculară și va stimula dezvoltarea celulelor.

Ţi-a rămas şampanie de Revelion? Iată ce poţi face cu ea!

Dacă sticlele cu şampanie nu s-au golit la petrecerea de Revelion, vă propunem câteva sugestii pentru a folosi băutura care a rămas în alte scopuri. Este ideal ca şampania să fie băută imediat ce sticla este deschisă, iar băutura este rece. Dacă însă v-a rămas băutură de la petrecerea dintre ani, jurnaliştii de la CNN vă sugerează cum o puteţi folosi:

puneţi şampania în cadă atunci când faceţi baie

Se zvoneşte că Marilyn Monroe făcea baie în 350 de sticle de şampanie, pentru a profita de

antioxidanţii naturali din băutură.

tonic pentru faţă

Şampania este un tonic excelent pentru faţă. Puneţi şampanie pe un şerveţel pentru demachiere şi ştergeţi toată faţa.

strălucire pentru pantofi

Creatoarea pariziană de pantofi Ola Berluti spune că finisează încălţămintea lustruind-o cu şampanie şi îşi îndeamnă clienţii să facă acelaşi lucru. Băutura îndepărtează grăsimea din crema pentru pantofi, permiţând culorii naturale a pielii să lucească.

şampania folosită la gătit

Băutura poate fi adăugată la omletă, în locul laptelui, pentru ca aceasta să fie pufoasă. De asemenea, şampania poate fi adăugată la sosuri, dressinguri pentru salate sau deserturi.

Sursa textului: internet

Sursa pozei: stirileprotv.ro

Marius Albert Neguț: „Revoluția română m-a impresionat prin jertfa tinerilor”

Scriitorul Marius Albert Neguț a debutat în anul 2016 cu romanul „Îngeri rătăciţi”. Romanul a apărut la editura Libris Editorial și are ca subiect revoluția română din decembrie 1989. Impresiile nu au întârziat să apară, fapt pentru care am devenit intrigată și am decis să-l iau la întrebări pe Marius Albert Neguț. Între timp, mi-am promis să-mi cumpăr și eu cartea, mai ales că evenimentele istorice din epoca contemporană sunt pe interesul meu.

Totodată, țin să menționez că mai multe detalii legat de romanul „Îngeri rătăciţi” puteți citi pe pagina de facebook.

Daniela Gorincioi: Romanul „Îngeri rătăciţi” romanul DVS! de debut. De unde a venit inspiraţia de a scrie un roman?

Marius Albert Neguț: Inspirația vine scriind. Pur și simplu, m-am apucat de scris și cuvintele au prins să umple foile albe.

DG: Şi de ce aţi scris un roman şi nu versuri? 

MAN: Scriu și versuri, dar le țin pentru mine...

DG: Să ne așteptăm și la o carte de versuri?

MAN: Da, dar nu în viitorul apropiat.

DG: Romanul „Îngeri rătăciţi” are ca subiect istoria contemporană. De ce? V-a marcat cumva această perioadă?

MAN: Categoric, da! Revoluția română m-a impresionat prin jertfa tinerilor, iar la mineriade am participat personal deși eram încă un copil.

DG: Romanul are un titlu care intrigă – Îngeri rătăciţi. Ce vreţi să spuneţi, de fapt, prin acest titlu?

MAN: Este vorba despre copiii instituționalizați ce își caută drumul prin viață, Îngeri Rătăciți, pe care societatea ar trebui să-i ajute, deoarece de fapt, astfel, se ajută pe ea însăși.

DG: Am citit precum că aţi donat drepturile de autor la acest roman unor copii defavorizaţi. Ce v-a motivat să faceţi aşa un gest şi de ce?

MAN: E o imensă ipocrizie să ne referim la societate de parcă ea ar fi ceva abstract de la care așteptăm ajutor, dar din care noi personal nu facem parte...

DG: Trebuie să recunosc că nu am citit încă cartea „Îngeri rătăciţi” deşi am citit multe referinţe bune în grupurile de lectură din România de pe o reţea de socializare (dar mi-am promis cât mai curând să mi-o cumpăr). Cum aţi reacţionat la aceste recenzii?

MAN: Cu recunoștință... Recenziile pozitive îți dau încredere, în timp ce cele critice te ajută să evoluezi. Atât unele, cât și celelalte, sunt binevenite.

DG: La finalul anului 2017 aţi lansat a doua carte, „Inocenţa păcatului”. De ce ar trebui să fie

citită?

MAN: De ce citiți orice carte? Pentru destindere și evoluție spirituală.

DG: Personal citesc cărți fie la recomandarea cuiva, fie în funcție de recenzii. Ori deja interesul ar fi?

MAN: Este vorba despre scopul suprem pentru care citiți cartea. Chiar dacã o citiți la recomandarea cuiva, tot pentru destindere și evoluție spiritualã o citiți, nu?

DG: Urmărindu-vă activitatea în mediul online, aţi promovat romanul „Îngeri rătăciţi” la diferite evenimente din România? În Chişinău v-aţi propus să veniţi?

MAN: Din principiu nu refuz nicio invitație. La primul eveniment serios, organizat cum se cuvine, la care voi fi invitat, voi răspunde prezent.

DG: Ce aşteptări aveţi în anii următori?

MAN: Liniște sufletească... Fără ea, nu există nimic...

DG: Mulțumesc pentru interviul acordat.

MAN: Eu vă mulțumesc.

Dacă v-am intrigat, câteva recenzii la romanul „Îngeri rătăciţi” citiți aici, aici și aici.
În ceea ce privește romanul „Inocenţa păcatului”, două recenzii puteți citi, aici și aici.

Sursă foto: facebook.com, libris.ro

Zeii tangoului de Carolina De Robertis

De la ruşine socială tangoul argentinian a ajuns la mândrie naţională. Iar celebra dansatoare, Mata Hari afirma că tangoul este dansul este un poem în care fiecare mişcare este un cuvânt.

Dacă îţi place acest dans, respectiv dacă eşti interesat de cultura argentiniană, îţi recomand să citeşti romanul Zeii tangoului. Nu ştiu dacă mai e vreo carte în care să descrie atât de bine oraşul Buenos Aires. E un roman care îţi oferă informaţii despre tango, istoria argentiniană între anii 1913-1950 şi de ce italienii migrau în această ţară. Dacă o să ascultaţi cum vorbesc argentinienii probabil veţi simţi accentul italian.

Subiectul romanului începe în anul 1913 când un grup de emigranţi ajung în Argentina. Printre care şi Leda, o – surpriză. Află că soţul ei a fost omorât. Aflând poveste morţii soţului ei, Leda îşi pusese întrebarea – ce să facă?

tânără de 17 ani. A făcut acest drum ca să ajungă la soţul ei. Odată ajunsă

Deşi avusese posibilitatea să se întoarcă în Italia, la familia ei, Leda a decis să rămână în Argentina. Plus la asta, a descoperit tangoul şi a rămas fasciantă de acest stil de dans. Chiar dacă se dansa în bordeluri. Iar femeile care dansau tangoul... erau considerate de târfe. Şi cum unei femei îi era interzis să cânte într-o formaţie, a decis să se deghizeze ea în bărbat. Este luat/ă într-un grup de intrumentişti, numit El Sexteto Torres, iar lider fiind Santiago. Concertează în localuri şi cabarete.

Cum ajunge ea să facă faţă tuturor provocărilor aflaţi citind romanul. Autoarea oferă informaţii cu un lux de amănunte. Deşi enervante pe alocuri, subiectul romanului este intrigant.

Totodată, se face referinţă şi la Carlos Gardel, interpertul care este cunoscut pentru interpretarea multor tangouri.

Fragment:

Trei zile mai târziu, o nouă senzaţie a zguduit lumea tangoului. Tânărul acela, Carlos Gardel, despre care Amato le vorbise cu atâta căldură şi admiraţie, interpretase în cadrul unui spectacol la Teatrul Esmeralda un nou fenomen intitulat un canción – un tangou interpretat mai degrabă vocal decât instrumental, în care versurile nu doar că însoţeau o melodie, ci spuneau o poveste; în acest caz, cântecul Mi noche triste era povestea unui bărbat a cărui femeie îi frânsese inima, lăsându-l să înfrunte singur tristeţea nopţii. La final, publicul izbucnise în aplauze, încântat, entuziasmat, extaziat chiar. Un critic se referise la acel eveniment ca la începutul unei revoluţii muzicale:  sufletul tangoului se poate cânta în versuri.

Odată cu schimbarea vremurilor şi apariţia interpreţilor de tango, se punea întrebarea dacă tangoul original ar putea dispărea. Dar, după cum afirma un unchi al lui Santiago, liderul instrumetniştilor El Sexteto Torre tangoul e al nostru, ţine minte, ţine minte de udne a apărut. Pentru fiecare persoană care cunoaşte rădăcinile tangoului există o sută de oameni care nu le cunosc şi poate că într-o zi cei care ştiu vor dispărea cu toţii. Dar secretul dăinuieşte în fiecare sunet al tobei şi în aceste pauze, atunci când toba a amuţit, va trăi prin paşii dansatorilor care nu vor şti niciodată că imită paşii dintr-o religie străveche, care a poposit aici după călătoria în pântecele putred al corăbiilor cu sclavi, unică relicvă strălucitoare supravieţuitoare în infern: un zeu şi o zeiţă dansând unul lângă altul aşa cum dansau înainte ca tangoul să-i forţeze să se privească şi să se înlănţuie.

Reflecții:
Nu te gândi la nimic. Gândul să-ţi zboare doar spre casă.

Necunoscute. Necunoaştere. Două lucruri care îi dominase voiajul peste ocean până în America.

Ne credem atât de puternici, ne credem atât de reali, dar sunt lucruri mult mai reale decât noi şi mai puternice, însă ni le amintim doar atunci când este prea târziu şi când ne acoperă cu cenuşa lor.

Lasă pe mâine ce-i al zilei de mâine, căci va fi tot acolo, aşteptându-te.

- Îmi place cum cânţi.
- Iar mie îmi place să fiu ascultat.
- Am o întrebare.
- Spune-o!
- Aţi vrea să mă învăţaţi să cânt?

Dezaprobarea ei era palpabilă, emană o aură sumbră, fiindcă, desigur, dacă tangoul era un infern în care femeilor le era interzis să păşească, Francesca era prima care să păzească poarta.

Disperarea nu poate merge decât într-una dintre cele două direcţii: fie te face docil ca un căţelul, fie te transformă într-o armă de luptă.

Iată aşa. Dacă te-am intrigat - nu ai decât să citeşti acest roman. Dacă ştii să dansezi tangoul, mă bucur.

Sursa imaginii: editura Nemira

Rață cu orez și portocale

Recomand atenției Dvs! rețeta raței cu orez și portocale.

Rețeta este preluată din revsita Femeia de azi, nr. 50 (610), 21-27.12.2017

Coregrafa Ana MIHAI: „Tangoul nu are vârstă, noi îl imortalizăm prin mişcări”

Ana Mihai este profesor-coregraf la Academia de Tango din Moldova. De unde vine pasiunea pentru tango, rolul ei la această academie, dar şi cum a luat fiinţă ideea unei astfel de academii în Moldova, aflaţi în interviul ce urmează.

Daniela Gorincioi: Bună ziua şi mulţumesc că ai acceptat să acorzi acest interviu.

Ana Mihai: Buna ziua! Cu mare drag.

DG: Eşti  profesor-coregraf la Academia de Tango din Moldova. De cât timp practici această meserie şi spune-mi, te rog, ce este  Academia de Tango din Moldova?

AM: Academia de Tango din Moldova este o mare parte din viaţa mea, nu îmi imaginez viaţa fără dansuri şi elevii mei. Această meserie o practic de mai bine de 3 ani împreună cu soţul meu şi o voi practica în continuare pentru a transmite emoţiile şi trăirile acestui dans elevilor noştri. Doritorii de a dansa ne pot găsi pe pagina noastră de facebook, Academia de Tango Moldova.

DG: De unde vine interesul tău pentru tango? Ce sau cine te-a influenţat?

AM: Interesul meu pentru tango vine din filme, am început să dansez tango de gală cînd eram mică. Tangoul argentinian este mai fascinant, cu un spectru bogat de mişcări, acrobaţii, trucuri şi secrete din acest dans. Acest dans l-am descoperit în cadrul unui fitness-centru unde preda soţul meu. Deci, el mi-a insuflat pasiunea pentru tango argentinian.

DG: Lucrezi împreună cu soţul tău, Valeriu. Cât e de uşor să lucraţi împreună?

AM: Este foarte uşor să lucrăm împreună, deoarece ne simţim unul pe celalalt şi ne înţelegem dintr-o privire.

DG: Unde au loc orele dans?

AM: Orele de dans au loc în sectorul Centru al capitalei, în incinta Liceului Teoretic Mihail  Coţiubinski de pe strada Mihai Eminescu, nr. 54.

DG: Ce ar trebui să aibă cu el un nou venit la cursurile de dans?

AM: Un nou venit ar trebui să aibă cu el pantofi şi îmbrăcăminte comodă pentru a se mişca liber în dans şi cel mai important – dorinţa de a dansa.

DG: Ştiu că aţi organizat şi flash-moburi. Cu ce ocazie au fost organizate?

AM: Am organizat flash-moburi pentru a arăta cît este de frumos acest dans dar şi pentru a îndemna pe toţi să danseze. Partenerii noştri sunt Vinaria din Vale, brandul Din inimă, magazinul de accesorii Melis şi alţii.

DG: Ai putea să creionezi un portret fizic şi moral al unui dansator profesionist?

AM: Portretul fizic, dar şi moral al unui dansator ar fi încrederea în sine, dorinţa arzătoare de a dansa, postura elegantă şi cu fluiditate în mişcări şi multă pasiune.

DG: Republica Moldova participă la campionate mondiale de dans sportiv. Ne putem mîndri cu performanţele ţării noastre la acest capitol?

AM: Ne putem mândri cu performanţele ansamblului de la Codreanca, ei danseaza dansuri sportive, pe când tangoul argentinian face parte din dansurile sociale. Ei au ocupat şi locuri de frunte la competiţii. Noi am participat anul precedent la Festivalul de Dans ediţia întâi. Organizatorii au promis ca în anul ce urmează evenimentul va fi unul şi mai mare.

DG: Intenţionaţi să participaţi la ediţia a doua a Festivalului de Dans?

AM: Da, desigur că vom participa.

DG: Sunt cărţi care abordează arta dansului la nivel teoretic. Instructorii de dans obişnuiesc să le citească sau vă bazaţi doar pe practică?

AM: Desigur că instructorii se informează şi la nivel teoretic, dar practica este mama învăţării în dans.

DG: Sunt romane care au ca subiect tema dansurilor? Cum se numesc ele?

AM: Sunt cărţi având tematica tangoului argentinian, precum More than two to Tango de Anahi Viladrich, Beginning Argentine Tango de Hiroshi and Yamada, iar o carte foarte interesanta si utila este Argentine Tango scrisa de Stefanos şi Valentina, este şi un ghid aprofundat în baza tangoului şi nu numai, iar pentru cei pasionaţi de istoriile despre tango recomand să citească The meaning of Tango (The Story of the Argentinian Dance) scrisă de Christine Denniston.

DG: Sunt şi filme ce fac referinţă la dansuri. Sunt chiar telenovele şi seriile de filme cum ar fi Street Dance şi Step up, dar aici lista continuă. În unele filme joacă chiar actori de renume.  Ce părere ai despre aceste filme?

AM: Sunt foarte frumoase aceste filme, ele abordeaza mai mult dansurile de strada cum ar fi hip – hop. Tangoul la ei este stilizat dar oricum pastreaza trucurile si acrobatiile din dans. Pe tema tangoului argentinian sunt filme cum ar fi: Scent of a Woman, Moulin Rouge, Naked Tango, The Tango Lesson, Valentina's Tango şi altele.

DG: Dacă un regizor de film ti-ar propune să joci într-un film tematic, avînd ca subiect tangoul sau alt dans, ai accepta provocarea să joci?

AM: Desigur ca as accepta.

DG: În context, ce părere ai despre cinematografia din Moldova?

AM: Cinematografia din Moldova nu este într-atât de dezvoltată, însă sperăm la un progres în viitor.

DG: Ansamblul de dans Inima Moldovei e ceva nou pentru tine. Spune ceva despre acest ansamblu.

AM: Ansamblul de dans Inima Moldovei este un proiect nou. De fapt, ideea a venit cu ceva timp în urmă şi anume de a face cadou din partea mirilor oaspeţilor dansuri originale pentru că doar noi dansăm originalul tango argentinian la nunti, restul î-l stilizează şi îl schimonosesc. Pe lîngă tangoul argentinian plin de pasiune, trucuri din dans şi acrobaţii mai dansăm bachata, flamenco spaniol, tango-vals, dansurile moldoveneşti şi toate tradiţiile, samba braziliana, la fel dans original, dar şi costumele foarte originale cusute manual şi nu în ultimul rând dansul oriental.

DG: Ar mai fi ceva de adăugat?

AM: Vreau să adaug că tangoul nu are vârstă, noi îl imortalizăm prin mişcări, trăiri din timpul dansului care rămân în memoria noastră ca fiind cele mai plăcute momente din timpul unei ore de dans.

În căutarea lui Audrey de Sophie Kinsella

Iată că am citit şi romanul În căutarea lui Audrey de Sophie Kinsella. Puţin plictisitor la început, dar până la urmă, subiectul romanului, îţi captează atenţia. Important de menţionat e că romanul are ca subiect doi  adolescenţi şi e inclus în colecţia Junior a editurii Polirom din Iaşi. 

E un roman cu şi despre adolescenţi, aşa că... părinţilor cu adolescenţi în casă le va fi interesantă această carte.

Subiectul romanului e Audrey, care poartă tot timpul ochelari cu lentile negre. Nu-i scoate nici măcar în casă. Nu iese niciodată în oraş, rar când schimbă  două vorbe cu cineva pe care nu-l cunoaşte şi i se pare aproape imposibil să se uite în ochii oamenilor. 

Lui Audrey i se face o programare la un psiholog, unde urmează nişte recomandări. Se împrieteneşte cu Linus, un prieten al fratelui ei şi discută cu el problemele cu care se confruntă. Acesta chiar se oferă să o ajute să-i rezolve problema emoţională şi frica de a ieşi şi vorbi în public. 

O altă problemă de familie ar fi faptul că şi Frank, fratele lui Audrey îşi petrece timpul în faţa calculatorului, jucîndu-se mai tot timpul, spre frustrarea mamei. Deşi îi interzice accesul la calculator, Frank a găsit soluţie să se joace în timpul nopţii. Asta până când e prins de maică-sa. Ce a urmat... e o adevărată epopee. 

Până la urmă, toate problemele se rezolvă. E o carte amuzantă, chiar dacă e şi un roman psihologic. Este o poveste despre iubire şi încredere la vârsta adolescenţei.

E un roman scris într-un stil mai diferit de ceea ce sunt obişuită. Dar e scris simplu şi amuzant.