Dip-ul de Tzatziki grecesc ușor în 7 straturi! Perfect pentru orice adunare sau o gustare sănătoasă

Dip-ul de Tzatziki grecesc ușor în 7 straturi! Perfect pentru orice adunare sau o gustare sănătoasă. 🍅🥒🧀

Timp de pregătire: 15 minute | Timp de răcire: 1 oră | Timp total: 1 oră 15 minute

Kcal: 120 kcal per porție | Porții: 6 porții

Ingrediente: 📝

1 1/2 cani de iaurt grecesc

1 castravete, curatat de coaja si taiat cubulete

2 catei de usturoi, tocati

1 lingura ulei de masline

1 lingură mărar, tocat

1/2 cană măsline kalamata, tocate

1/2 cană brânză feta, mărunțită

1/2 cană de hummus

1/2 cană ceapă roșie, tăiată cubulețe

1/2 cană roșii cherry, tăiate la jumătate

1/4 cana patrunjel, tocat

Sare si piper dupa gust

1 lingurita suc de lamaie

Instrucțiuni:🥣👩‍🍳

1. Într-un castron, combinați iaurtul grecesc cu usturoiul, mărarul, uleiul de măsline, zeama de lămâie, sare și piper pentru a face stratul de tzatziki.

2. Într-un vas transparent de servire, întindeți hummusul ca prim strat.

3. Peste hummus, întindeți uniform amestecul de tzatziki.

4. Așezați castraveții tăiați cubulețe, urmat de măsline kalamata, brânză feta mărunțită, ceapă roșie tăiată cubulețe și roșii cherry tăiate în jumătate.

5. Se ornează cu pătrunjel tocat.

6. Acoperiți și lăsați la frigider cel puțin 1 oră înainte de servire pentru a lăsa aromele să se îmbine.

Caserolă cu crabi și creveți

 🦀🍤 Caserolă cu crabi și creveți 🥘

INGREDIENTE

1 kg de creveți decojiți și devenați

1 lb carne de crab proaspătă sau conservată

1 cană de țelină tăiată cubulețe

1/2 cană ceapă tăiată cubulețe

2 catei de usturoi tocati

2 linguri de unt

2 linguri de făină universală

1 cană lapte

1/2 cană maioneză

1 cană brânză cheddar ascuțită rasă

1/2 cană pesmet

Sare si piper dupa gust

patrunjel proaspat tocat (pentru garnitura)

INSTRUCȚIUNI

Preîncălziți cuptorul la 350°F (175°C).

Într-un castron mare, combinați creveții, carnea de crab, țelina, ceapa și usturoiul.

Într-o cratiță, se topește untul la foc mediu. Se amestecă făina pentru a crea un roux. Bateți treptat laptele până când amestecul se îngroașă. Se ia de pe foc.

Se amestecă maioneza și brânza cheddar până se omogenizează. Asezonați cu sare și piper.

Îndoiți amestecul de fructe de mare în sos. Transferați în vasul de copt.

Presărați uniform pesmet deasupra.

Coaceți timp de 30 de minute sau până când devin aurii și clocotiți.

Se ornează cu pătrunjel proaspăt înainte de servire.

Rețetă salată de castraveți și roșii

 🥒🍅 Rețetă salată de castraveți și roșii 🥗

Ingrediente:

1 castravete englezesc, feliat în jumătăți de lună

1 lb rosii Vine, tocate

2 linguri ulei de măsline

2 lingurite de otet de vin alb sau otet balsamic alb

1 cățel de usturoi, ras

1 linguriță de condimente italiene uscate

2 linguri pătrunjel proaspăt tocat fin

Sare piper

Mod de preparare: 

Combinați castraveții și roșiile într-un castron mare.

Se amestecă uleiul, oțetul, usturoiul, condimentele italiene și pătrunjelul.

Se amestecă castraveții și roșiile cu dressing. Sare si piper dupa gust.

Se serveste rece.

Rețetă delicioasă de supă de legume de zi cu zi: un favorit al familiei

Imaginați-vă o supă atât de încântătoare și reconfortantă încât să o puteți savura în fiecare zi. Supa noastră delicioasă de legume de zi cu zi nu este doar o altă rețetă; este un castron plin de bucurie care reunește familiile și îi face pe toți să ceară mai mult. Cu un amestec armonios de legume proaspete, o notă de iaurt cremos și un strop de ierburi proaspete, această supă este o adevărată dovadă a puterii ingredientelor simple care creează arome extraordinare. Indiferent dacă este o seară răcoroasă de iarnă sau o zi răcoroasă de primăvară, această supă se potrivește perfect oricărui plan de masă, promițând nu doar căldură și satisfacție, ci și o explozie de arome care mulțumesc fiecare palat. Alăturați-vă nouă în timp ce descoperim cum să facem această supă delicioasă, care îi face pe toată lumea să strigă câteva secunde.

De ce această supă este o încercare obligatorie

Există nenumărate motive pentru care această supă de legume a devenit un aliment de bază în atât de multe bucătării. Iată doar câteva aspecte care îl fac un fel de mâncare de încercat:

Beneficii pentru sănătate din belșug: Încărcată cu o varietate de legume, această supă oferă o multitudine de vitamine și minerale esențiale pentru menținerea sănătății bune. De la întărirea sistemului imunitar până la sporirea strălucirii pielii, fiecare lingură contribuie la starea ta generală de bine.

Incredibil de versatilă: această rețetă nu numai că are un gust grozav așa cum este, dar servește și ca bază fantastică pentru orice modificări pe care doriți să le faceți. Indiferent dacă doriți să adăugați mai multe proteine cu fasole sau pui, sau să o păstrați ușor cu mai mult bulion, supa se adaptează fără efort pentru a se potrivi gustului și preferințelor dumneavoastră dietetice.

Usor de preparat: Unul dintre cele mai mari avantaje ale acestei supe de legume este simplitatea ei. Chiar și cei mai începători bucătari pot urma pașii simpli pentru a crea o masă cu gust ca și cum ar proveni dintr-o bucătărie gourmet.

Perfect pentru orice anotimp: deși este considerat de obicei un confort pe vreme rece, aromele proaspete și vibrante ale supei sunt perfecte pentru orice anotimp. Este la fel de revigorant într-o seară răcoroasă de vară, pe cât este reconfortant în lunile de iarnă.

Iubită de toți: nu este doar o lăudărie goală că toată lumea o cere - această supă are o atracție universală care transcende vârsta și preferințele culinare. Este garantat pe placul publicului, indiferent dacă îl serviți familiei sau distrați oaspeții.

Cu atât de multe atribute incredibile, nu este de mirare că această supă de legume este un fel de mâncare pe care veți dori să o faceți din nou și din nou. Ești gata să începi să gătești? Să trecem la ingredientele de care veți avea nevoie pentru a aduce această supă delicioasă la masa dumneavoastră.

Ingrediente

Pentru a aduce această supă delicioasă la masa ta, vei avea nevoie de următoarele ingrediente:

Pentru supă:

1 ceapa mare, tocata marunt

Ulei de măsline pentru sot

1 morcov, tocat în bucăți mici

Sarat la gust

1/2 ardei gras galben, tocat

1/2 ardei gras verde, tocat

1 ardei gras rosu, tocat

3-4 cartofi medii, curatati de coaja si taiati cubulete

1,2 litri (aproximativ 6 căni) de apă

O mână de mentă proaspătă, tocată mărunt

O mână de pătrunjel proaspăt, tocat mărunt

1 lingurita de bicarbonat de sodiu

Piper negru, dupa gust

2 ouă, bătute

100 de grame (aproximativ 1/2 cană) de iaurt simplu

50 de grame de tăiței vermicelli

Apa suplimentara, la nevoie (aproximativ 2 pahare)

Pentru pâine prăjită cu ierburi:

Ulei de măsline, la nevoie

Sarat la gust

Ierburi din Provence

Boia afumată

Praf de usturoi

Parmezan, proaspăt ras

Adună aceste ingrediente și vei fi gata să creezi o supă care nu este doar hrănitoare, ci și irezistibil de gustoasă.

Instrucțiuni

Urmați acești pași detaliați pentru a vă crea delicioasa supă de legume de zi cu zi împreună cu pâinea prăjită cu ierburi:

Pentru supă:

Începeți cu baza: într-o oală mare, încălziți puțin ulei de măsline la foc mediu. Adăugați ceapa tocată și căliți aproximativ 3-5 minute până devine translucid.

Adăugați morcovii: aruncați morcovul tocat împreună cu un praf de sare. Continuați să soțiți încă 3-5 minute, amestecând din când în când pentru a asigura o gătire uniformă.

Introduceți ardeiul gras: adăugați ardeiul gras galben, verde și roșu în oală. Se amestecă bine pentru a se combina și se acoperă cu un capac. Lăsați legumele să se gătească împreună timp de aproximativ 10 minute, permițând aromelor să se topească.

Cartofi și apă: Adăugați cartofii tăiați cubulețe în amestecul de legume. Se toarnă 1,2 litri (6 căni) de apă, se acoperă oala și se lasă să fiarbă la foc mediu aproximativ 10 minute.

Ierburi și condimente: Adăugați menta și pătrunjelul tocate mărunt. Dizolvați bicarbonatul de sodiu într-o cantitate mică de apă și folosiți-l pentru a clăti ierburile adăugate înainte de a le tăia - acest lucru ajută la curățarea și împrospătarea acestora. Asezonați supa în continuare cu sare și piper negru după gust.

Pregătiți amestecul de ouă: într-un castron, bateți ouăle și amestecați cu iaurtul simplu până se omogenizează bine. Pus deoparte.

Adăugați vermicelli: amestecați vermicelli în oală. Acoperiți și lăsați să fiarbă aproximativ 12 minute la foc mediu, permițând tăițeilor să se gătească și aromelor să se dezvolte.

Reglați consistența: Dacă supa este prea groasă, adăugați mai multă apă pentru a obține consistența dorită.

Terminați cu amestecul de ouă și iaurt: turnați încet amestecul de ouă și iaurt în oală, amestecând continuu. Se încălzește, dar nu se aduce la fierbere, pentru a preveni închegarea ouălor.

Condimentul final: Gustați și ajustați condimentele dacă este necesar.

Pentru pâine prăjită cu ierburi:

Pregătiți toppingul: într-un castron mic, amestecați ulei de măsline cu ierburi de Provence, boia de ardei afumată, pudră de usturoi și un praf de sare.

Asezonați pâinea: întindeți amestecul de ulei condimentat peste feliile de pâine și presărați generos cu parmezan ras.

Coaceți: Puneți feliile de pâine condimentate pe o tavă și coaceți în cuptorul preîncălzit la 200°C (400°F) pentru aproximativ 10-15 minute, sau până când devin crocante și aurii.

Sugestia de servire:

Serviți supa fierbinte garnisită cu ierburi proaspete suplimentare, însoțită de pâine prăjită crocantă cu infuzare de plante.

ESTE O REȚETĂ FAINĂ! Rețeta în 15 minute

ESTE O REȚETĂ FAINĂ! Rețeta în 15 minute

Ingrediente:

1 ceapă roșie, feliată subțire

Ulei de masline

2 catei de usturoi, tocati

3-4 sfeclă fiartă, tăiată cubulețe (le puteți prăji la cuptor învelite în folie la 400 de grade Fahrenheit pentru aproximativ 1 oră sau le puteți fierbe pe plită până se înmoaie)

4-5 castraveți murați, tăiați cubulețe

3-4 oua fierte tari, tocate

200 ml ulei de floarea soarelui

80-90 ml lapte

Sare, piper negru dupa gust

1 linguriță mustar

1 linguriță suc de lamaie

Pătrunjel, tocat pentru decor

Mod de preparare: 

Încinge ulei de măsline într-o tigaie mare la foc mediu. Adăugați ceapa și gătiți până se înmoaie, aproximativ 5 minute.

Adăugați usturoiul și gătiți încă un minut.

Într-un castron mare, combinați sfecla fiartă, castraveții murați, ouăle fierte și ceapa și usturoiul fierte.

Într-un castron separat, amestecați uleiul de floarea soarelui, laptele, sarea, piperul negru, muștarul și sucul de lămâie.

Se toarnă dressingul peste salată și se amestecă.

Se orneaza cu patrunjel proaspat si se serveste.

Sfaturi:

Puteți ajusta cantitatea de castraveți murați și muștar după gustul dvs.

Dacă nu aveți pătrunjel proaspăt, puteți înlocui cu o altă plantă proaspătă, cum ar fi mărar sau arpagic.

Resturile pot fi păstrate la frigider până la 3 zile.

Iată câteva note suplimentare despre rețetă pe baza imaginii:

Imaginea arată un castron de sfeclă lângă o farfurie cu legume tocate, inclusiv castraveți, ouă și ceapă roșie. Există și un castron mic de pătrunjel tocat.

Reteta nu specifica daca se foloseste sfecla proaspata sau murata. Puteți folosi oricare, dar sfecla murată va adăuga o aromă acidulată salatei.

Rețeta necesită ulei de floarea soarelui, dar puteți înlocui cu un alt tip de ulei vegetal.

Cantitatea de lapte din reteta nu este specificata. Puteți începe cu 80 ml și adăugați mai mult pentru a subția pansamentul, dacă doriți.

Salata de pui Tzatziki

Salata de pui Tzatziki

Pentru salata de pui Tzatziki:

Iaurt grecesc simplu (1 cană plus 2 linguri): coloana vertebrală cremoasă a tzatziki.

Castraveți (½, ras): Adaugă prospețime și o ușoară crocantă.

Căței de usturoi (2 până la 3, presați): Un pumn de claritate, care se topește perfect cu iaurtul.

Ulei de măsline (2 linguri): Introduce o profunzime netedă, fructată.

Mărar proaspăt (2 linguri, tocat): luminează tzatziki cu gustul său distinctiv.

Sare și piper: pentru a asezona tzatziki la perfecțiune.

Pui fiert (2 căni, tocat): Oferă substanță și proteine.

Salata romana (2 cani, tocata): Baza crocanta a salatei.

Roșii struguri (1 cană, tăiate la jumătate): explozii de dulceață la fiecare mușcătură.

Ardei pepperoncini (½ cană, felii): Adaugă o căldură acidulată.

Măsline Kalamata (½ cană, feliate): O dimensiune sărată, sărată.

Ceapă roșie (¼ de cană, tocată): O adăugare ascuțită, colorată.

Branza Feta (½ cana, maruntita): Un final sarat care se sfarama frumos peste salata.

Pregătirea farfurii

1. Pregătiți Tzatziki: Combinați într-un castron iaurtul grecesc, castravetele ras, usturoiul presat, uleiul de măsline și mărarul tocat. Se condimenteaza cu sare si piper dupa gust. Se amestecă până când toate ingredientele sunt bine încorporate, iar sosul capătă o consistență netedă, cremoasă.

2. Asamblați baza de salată: într-un castron mare de salată, amestecați salata romană tocată cu roșiile struguri tăiate în jumătate, pepperoncini felii, măsline Kalamata și ceapa roșie tocată. Acest amestec vibrant de legume oferă o bază crocantă și aromată pentru pui și tzatziki.

3. Adăugați puiul: puneți peste baza de salată puiul gătit tocat. Puiul poate fi preparat în prealabil, folosind fie carne de pui la prăjit, fie piept de pui la grătar, tăiat în bucăți mici.

4. Rochie cu Tzatziki: Întindeți generos tzatziki pregătit peste baza de pui și salată. Tzatziki nu numai că îmbracă salata, ci o infuzează și cu o aromă bogată, acidulată, care completează perfect puiul.

5. Garnitură: Terminați salata stropind deasupra brânză feta mărunțită. Feta adaugă o textură cremoasă și un picior sărat care leagă toate aromele.

Isabel Allende: „Există un război adevărat contra femeii”

Cea mai bine vândută autoare de limbă spaniolă justifică feminismul, bucuria de a trăi, dragostea la vârsta a treia și afrodisiacele, fapte care, după cum menționează ea însăși, a ajutat-o să depășească moartea fiicei ei, Paula. La moment, publică „Violeta”, un roman între pandemii.

 

Scriitoarea Isabel Allende, fotografiată la casa ei din Sausalito, în San Francisco, în decembrie 2021. LORI BARRA

A început să publice la 40 de ani, dar după primul său succes la nivel mondial, Casa spiritelor (în original: La casa de los espíritus), au urmat altele aproape 30 de cărți, dintre care s-au vândut în aproximativ 70 de milioane de exemplare în 42 de limbi. Anul ăsta va împlini 80 de ani – s-a născut pe 2 august 1942 la Lima, Peru –, Isabel Allende trăiește semi-izolată în orașul San Francisco, fără a avea vreun regret în ceea ce privește restricțiile pandemice. Partea bună a acestei nostalgii este faptul că a avut inspirație pentru Violeta (Plaza & Janés), cel mai nou roman al său după romanul Ce vrem noi, femeile? Despre dragostea nerăbdătoare, viața lungă și ursitoarele bune (în spaniolă: Mujeres del alma mía). Noua sa lucrare începe în anii douăzeci, cu gripa spaniolă, și se încheie 100 de ani mai târziu, în mijlocul acestui scenariu. A fost un omagiu adus generației mamei sale. În paginile romanelor sale abordează aceleași teme: dominație, putere, aspirațiile femeilor de a cuceri spații interzise, ​​libertate, loialitate, dragoste... Crede că statul Chile merită oportunitatea pe care o are cu Gabriel Boric, este mândră că a devenit pasionată, vorbește deschis despre căsătoriile sale și relații, despre moartea fiicei sale Paula, despre faptul că fiul său Nicolás i-a interzis să o includă în memoriile sale, despre experiențele sale afrodisiace, despre teama de a-și complica viața din cauza dragostei pe care o vede în relația cu nepoții săi... „Trebuie să sufere; dacă nu, de unde vor ști ei ce este viața?”

 

Noul dvs roman, Violeta, începe cu gripa spaniolă și se termină în vremuri de covid. Ce instrument bun de literatură pentru a urmări elipsele istorice, nu credeți?

A fost o întâmplare să se întâmple așa. Ideea a apărut când a murit mama mea, cu un an înainte de pandemie. Dacă ar mai fi trăit un an, împlinea 100 de ani, un veac. S-a născut într-un an pandemic, deoarece gripa a ajuns în Chile în 1920, și avea să moară în alta. Când a murit, mulți mi-au zis să-i scriu povestea. Aveam o relație specială. Dar existența ei nu a fost pentru că a fost mereu supusă, mai întâi tatălui și apoi soțului ei. Nu există realizare personală pentru o femeie dacă nu știe să se întrețină singură. Dacă depinzi de cineva ca să îți plătească facturile, trebuie să cobori arcul. Și asta a fost soarta mamei mele, în ciuda faptului că era o femeie super creativă. Când scriu, fără să știu ce va deveni Violeta, cred că în adâncul sufletului e acea femeie care mi-aș fi dorit să fie mama.

Mama dvs era artistă, picta.

Picta și avea ochi buni pentru afaceri... Da, dacă tatăl ei și soțul ei ar fi ascultat-o, ar fi ajuns să fie bogați. Ea știa instinctiv unde să investească.

Ce diferențiază generația ta de cea a mamei tale? În scurt timp s-a creat un mare gol.

Generația mea a ieșit în stradă, mulți au mers la universitate, deși eu nu; au căutat de lucru, doar atât, și-au câștigat existența. Dar într-o anumită clasă socială. Cei mai smeriți și muncitori și-au susținut mereu familia, vorbesc de acea clasă în care fetele erau educate să fie soții și mame.

 

Dvs v-ați preocupat mereu să inventați femei care se remarcă prin caracterul său.

Sunt înconjurată de ei! Femei extraordinare. De multe ori găsesc un model uman pe care să-l dezvolt ca personaj, dar realitatea mă întrece pentru că realizează lucruri la care nu mi-aș fi visat niciodată.

Știți, realitatea în sine este adesea o exagerare... Ar trebui să o suprimăm cu ficțiune?

Exact. Când am scris romanul Planul infinit (în spaniolă: El plan infinito), sursa inspirației fiind cel de-al doilea soț al meu, William Gordon, au existat critici care spuneau că acest lucru nu i se poate întâmpla nimănui și a trebuit să tăiem pentru a-l face credibil. Ficțiunea trebuie să fie credibilă, iar viața, uneori, nu este.

 

Ai făcut exercițiul de a te gândi care sunt obsesiile muncii tale? Ce întrebări sunt încă valabile în el și ce răspunsuri nu găsesc?

Sunt mereu aceleași: iubirea și moartea. Violența, nevoia de dreptate, loialitate și curaj. Și un subiect care mă obsedează: puterea cu impunitate, atât în ​​familie, cât și în societate.

 

Feminismul a fost lăsat în călimară. Spui că cheia acestei mișcări nu este ceea ce au femeile între picioare, ci între urechi.

Desigur, asta mi-a marcat viața! Trăim într-un patriarhat. Morala, legile, totul este făcut mai ales de bărbați. Noi, femeile, trebuie să găsim lacune pentru a ne lăsa vocile să fie auzite. Primim din ce în ce mai mult. Dar lipsește. Există un adevărat război împotriva femeilor.

Problema în Occident este că există o extremă dreaptă care susține că acest patriarhat este în pericol și că acele lacune la care faceți aluzie sunt deja prea multe. Ce facem?

Nu v-am spus că trăim sub un patriarhat? În această logică, orice cucerire a celeilalte părți nu este convenabilă. Dar femeile au câștigat situația încetul cu încetul. Și o vor mai câștiga, dar eu nu voi fi în viață să văd. Chiar și așa, mă simt ca în subterană în ceea ce privește energia tinerilor. Uite ce s-a întâmplat în Chile.

 

Spre asta mă îndreptam.

Un tânăr ca Gabriel Boric, 35 de ani, a câștigat... Cine l-a votat? 63% dintre femei, trei din patru tineri, de asemenea. Simt acea energie, de aceea sunt foarte optimistă cu privire la viitor. Ei nu vor sta cu mâna în mâinile acestor bătrâni care conduc lumea.

 

Ce credeți că a cristalizat aceste alegeri?

Ceea ce se întâmplă de mulți ani. Inegalitatea, nemulțumirea, corupția și impunitatea au produs explozia socială din 2019. Ei nu știau prea bine ce susțin. Nu era doar prețul metroului, deși asta a servit drept scuză: au fost privatizările, starea educației, pensiile scandalos de mizerabile, corupția completă a întregului sistem. Au cerut o nouă Constituție. Democratic, nu impus de sus cum s-a întâmplat cu toți de la început, dar mai puțin decât oricare care a emanat dintr-o dictatură. Pandemia i-a trimis pe toți acasă și asta părea înghețat, dar vin alegerile și reapar, departe de asta, ceea ce nu fusese uitat. Lucrurile se întâmplă acolo.

 

Desigur.

Dacă Boric reușește să facă jumătate din ceea ce își propune, va fi deja progres. Discursul său de acceptare rezumă în 17 minute marile aspirații pe care le am pentru Chile: incluziune, egalitate, femei, diversitate, democrație, respect pentru natură. Dacă va reuși, va fi un pas uriaș înainte... Dacă nu, CIA se implică, desigur.

 

Vă văd foarte încântată de noul președinte chilian. Dar celor care susțin că Chile poate ajunge ca Venezuela, ce le-ați spune?

Chile nu este Venezuela. Nici măcar Boric nu este Nicolás Maduro. Trebuie să încerci, nu? Cel mai important lucru este să lupți contra corupției, care devorează totul. Oamenii strigau în stradă: „Nu impunității!” Au strigat pentru demnitate, nu numai a rănilor dictaturii, ci a celor care fură țara.

Cum a fost primită tânăra care a fost nevoită să plece în exil în aceste luni de campanie?

Nimic, a trecut mult timp. Trăim într-o altă țară, într-o altă lume. Observ o neînsemnată sclipire din ochi a lui Boric către Allende. Dar nu mă mai gândesc niciodată la fata aceea.

Este cineva care a lăsat ceva cu siguranță în urmă?

Da, în adâncul sufletului, când merg în Chile, mă simt ca o străină. Dictatura a schimbat-o complet. Este o altă țară. Mă simt chiliană dacă vorbesc cu oamenii, dar dacă merg acolo, mă simt la fel de străină ca în Statele Unite, unde locuiesc.

Se definește, așadar, ca străin și deloc nostalgic?

Sunt nostalgică pentru acea perioadă în care simțeam că aparțin undeva. Dar este o nostalgie sentimentală, romantică și foarte nerealistă.

O nostalgie, în schimb, bună pentru munca dvs?

Da, pentru că rădăcinile mele mă hrănesc acolo. Această ultimă carte, de exemplu, deși nu o pomenesc niciodată, nu aș fi putut s-o scriu dacă nu aș fi venit din Chile. O port aici, în inima mea.

Violeta își poartă și ea lucrurile în inimă. De exemplu, atunci când se face formula „soție plus mama este egal cu plictiseala”, este matematică. Nu este aceeași ecuație pe care mărturisești că ai experimentat-o ​​în prima căsătorie?

Da, cu siguranță se bazează din experiențele personale. La fel ca primul soț al Violetei, la fel a fost și primul meu soț, Miguel Frías. Oameni respectabili și buni. Apoi a venit acea pasiune smulsă pe care am trăit-o în Venezuela cu un argentinian. M-a făcut să părăsesc acel prim soț și copiii mei, dar nu a durat mult, m-a deziluzionat. Când simt că afecțiunea, respectul și admirația s-au terminat, asta este. Ajunge atunci! Pa!

Totuși, s-a recăsătorit.

Da, cu un bărbat fascinant, aventuros, care la început nu știi dacă este criminal sau nu, ăla a fost Willie Gordon. Dar și asta s-a încheiat când am observat că afecțiunea din partea lui s-a încheiat. Aș fi putut continua, dar abia am observat și eu: „La revedere!” Am divorțat când aveam 74 de ani și oamenii mi-au spus: „Dar cum? Vei fi singură”. Ei bine, cred că este nevoie de mai mult curaj pentru a rămâne într-o relație care nu funcționează decât pentru a pleca.

 

Și apoi Roger apare în viața dvs. Al treilea partener.

Roger îmi oferă ceea ce am nevoie: multă dragoste. Restul pot obține și singură. Dacă asta nu îmi pot permite, decât dacă mi se oferă. Și mi-o oferă!

În acest mod împlinește aspirația de a deveni ceea ce căutați: o bătrână pasionată?

Toată viața m-am antrenat pentru asta. Să nu crezi că ajungi la bătrânețe cu mai multă pasiune, trebuie să te antrenezi.

Cum?

Asumarea riscurilor. Să te arunci într-o aventură, să participi la viață cu curiozitate pentru ceilalți și pentru lume, fără a te așeza acolo unde te simți bine. Văd tineri de vârsta nepoților mei care au relații precaute, care nu vor să sufere. Ce ai de gând să faci cu viața ta dacă nu vrei să suferi?

Sunt adesea supraprotejati de părinți. Asta e un lucru bun sau nerealist? Nu ar fi mai bine dacă ar suferi un pic mai mult?

Asta spun, să sufere puțin. Neglijarea blândă funcționează bine cu copiii. Așa i-am educat pe Paula și Nicolás. Cu trei slujbe simultane ca și când i-am crescut, nu am avut timp să fiu cu ochii pe ceea ce făceau. Presupun că au riscat foarte multe și au făcut prostii, dar s-au format și fără ca eu să monitorizez totul.

Cele mai fericite momente din viața lui, spune el, au fost când v-a ținut pentru prima dată, iar cele mai triste, când a ținut pe Paula, aceasta fiind pe moarte. Ai reușit să transformi acea tristețe în ceva pozitiv?

Da, în acțiune. Scrierea cărții despre fiica mea, Paula, m-a ajutat să pun faptele în cuvinte, să înțeleg ce s-a întâmplat. Îndelungata lui agonie de un an a fost o noapte întunecată. Totul era o durere și angoasă. Când am rezolvat-o, pe baza lucrurilor pe care le-am scris mamei mele și a notelor pe care le-am luat, mi-am dat seama că singura cale de ieșire a fiicei mele era moartea. A trebuit să o accept, să o înțeleg, să încerc să mă eliberez de furia pe care o acumulasem din cauza acelei neglijențe care a provocat leziuni grave ale creierului. Nimeni nu a încercat să o rănească intenționat, au fost o serie de circumstanțe. Am primit mii de scrisori, nu exista internet. Și răspunzând la toate, am dezvoltat un proces de comunicare cu oamenii. Toată lumea a suferit pierderi și dureri. Asta a fost extraordinar. O simt pe Paula peste tot, nu voi spune că văd fantome, dar e foarte puternică. Și încasările din acea carte au mers către o fundație care este dedicată să facă ceea ce ar face dacă ar fi în viață, apărând drepturile fundamentale ale femeilor și copiilor.

Ce este mai dureros și mai festiv? Să scrii despre părinții cuiva sau despre copii?

Nu știu... Scriu despre toți: părinți, bunici, copii, veri... Când am publicat romanul Suma zilelor (în spaniolă: La suma de los días), fiul meu Nicolás mi-a spus: „Te rog, mamă, să nu mai scrii niciodată despre mine. Am o viață privată și nu vreau să-mi expun familia”. Și nu am mai făcut-o. Au trecut 15 ani de la acea amintire și nimic mai mult.

De ce? Există posibilitatea să scrieți despre mai multe lucruri din memorie, așa cum ați făcut în romanul Ce vrem noi, femeile? Despre dragostea nerăbdătoare, viața lungă și ursitoarele bune (în spaniolă: Mujeres del alma mía).

El se plânge că i-a afectat viața privată. Am publicat în acea amintire tratamentul de fertilitate pe care el și soția lui l-au urmat pentru a avea copii. Mulți oameni i-au oprit pe stradă, s-au simțit expuși. Apoi divorțul fiului meu a fost foarte ciudat. S-a căsătorit cu o fată din Venezuela, au avut trei copii în cinci ani și ea s-a îndrăgostit de iubita fiului meu vitreg.

Bun…

Cele două fete au plecat, iar cei doi băieți au rămas agățați de perie cu trei copii în scutece între ele. A fost subiect de roman! Ce avea să pierd?

Evident! Ce pericol aveți în casă!

Păi, însemna să îmi expun familia. Dar subiectul a fost prea bun.

Después de Paula, usted entona en Afrodita un canto a los afrodisiacos. ¿Le sirvió?

Y tuve la suerte de que se publicara ese libro cuatro meses antes de que apareciera el Viagra. Si no, no se habría vendido ni un ejemplar.

După romanul Paula, ați intonat în romanul Afrodita un cântec pentru afrodisiaci. A fost de succes?

Și am avut noroc că acea carte a fost publicată cu patru luni înainte de apariția Viagrei. Dacă nu, nici măcar o copie nu ar fi fost vândută.

Bunătate!

După ce am publicat romanul Paula, am primit o lovitură de bâtă. Nu am putut scrie nimic. Totul a ieșit plat, gri, plictisitor, imposibil. Mi-am amintit că eram jurnalist și am căutat un subiect care să fie cel mai îndepărtat de doliu: dragostea, lăcomia, sexul. Iar puntea dintre acestea este afrodisiace, deci cercetând și încercând rețetele cu prietenii...

Spune-mi care dintre ele funcționează cu adevărat.

Niciuna, singurul lucru care funcționează este imaginația.

Fara pansamente?

Dacă îl poți condimenta, cu atât mai bine, dar totul este în creier, nu în organele genitale.

 

Isabel Allende, în grădina casei ei. LORI BARRA

La fel la bărbați ca și la femei?

Mai ales la femei, care romantizează totul, devenim sentimentale, inventăm povești pentru că asta ni se pare mult mai stimulant decât orice altceva. Bărbații sunt foarte vizuali. Nu știu dacă Playboy există încă. Au încercat să facă aceste reviste pentru femei și nu funcționează. Homosexualii le cumpără. Nu suntem încântați să vedem un bărbat pe jumătate gol, suntem încântați să ne sufle ceva la ureche. Punctul G este la ureche, nu trebuie să-l cauți în altă parte.

Sfat înțelept la aproape 80 de ani!

Aproape că le am! Și bine ai venit.

Și când scrieți? Planificați mult timp cărțile?

Nuuu! Cu excepția cazului în care se ocupă de episoade istorice. Deja am învățat după 40 de ani de scris să mă relaxez, să nu încerc să forțez nici povestea, nici personajele cu ceea ce credeam anterior că ar trebui să fie. Dacă mă las purtată de instinct și plăcere, descoperind treptat ce se întâmplă, în general funcționează mult mai bine. Există o parte foarte intuitivă a scrisului.

 

Cât de dor îți este de agenta ta, Carmen Balcells?

Foarte mult! Nu numai ca agent, a fost și o prietenă foarte bună. Dacă aveam o problemă, o sunam. Nu a oferit doar o soluție practică, ci și magică și sentimentală. Am avut un astrolog italian; când i-am trimis un manuscris, mi-a spus: „Stai, vorbesc cu astrologul!”

Nu ți-a spus niciodată ce i-a răspuns odată lui García Márquez? Într-o zi a sunat-o și a întrebat-o: „Mă iubești, Carmen?” Ea mi-a răspuns: „Uite, Gabriel, nu pot să răspund la acea întrebare pentru că tu reprezintă 36% din facturarea mea...”.

Nu, deși mi-a spus: „Ține minte, eu sunt agentul tău, nu prietenul tău”. Era aproape să accepte acea implicare personală, dar într-o zi mi-a mărturisit că singurătatea îl cântărește, da, că simțea plăcere să mănânce și să facă afaceri, dar că suferea de singurătate, nu și-a acceptat partea sentimentală.

Mulți te consideră una dintre puținele voci feminine ale boom-ului din America Latină, acel fenomen foarte masculin.

Ei bine, asta au spus când a apărut Casa Spiritelor, că eram singura femeie din acea mișcare. Dar m-au șters repede, nu știu de ce, și m-au etichetat post-Boom. Și știi ce? Nimănui nu-i place să fie luat în considerare după nimic.

 

Interviu realizat de Jesús Ruiz Mantilla și publicat pe data de 15 ianuarie 2022 pe site-ul elpais.com

Sursa: el pais https://elpais.com/eps/2022-01-15/isabel-allende-existe-una-verdadera-guerra-contra-la-mujer.html?utm_source=Facebook&Echobox=1642755694-1&fbclid=IwAR1YO1fZSYheN1TdUsbD0SwAopzmYxjzDeQ79opcbHW9UFnBVSbqsW4cH_8#Tracking%20Code=FB_EPS_CM