Tenis cu moldovenii de Tony Hawks

Am citit cartea asta la recomandare unei cunoştinţe. Acuma v-o recomand şi eu, pentru că mie mi-a plăcut foarte mult. 

Subiectul romanului e despre Tony Hawks, un bărbat care iubeşte provocările neobişnuite. Un pariu

excentric îl leagă pe Tony de Moldova, o ţară din Europa de Est puţin cunoscută în lume. Misiunea sa e să găsească membrii echipei naţionale de fotbal a ţării şi să-i convingă să joace tenis cu el. Căutările sunt bizare. Este, în schimb, descrierea unei călătorii extraordinare. Vorbeşte despre lumea interlopă a Moldovei în perioada în care a fost, despre ţigani, despre pene tragice de curent electric, o posibilă răpire şi o relaţie excepţională cu familia unde a stat.

IMPORTANT de ştiut că lucrurile în Moldova s-au schimbat foarte mult din momentul în care Tony a fost în ţară. Aşa că... :) tot ok. Citind cartea, mă miram (uneori) şi eu de vremurile care erau odată în ţara noastră. Culmea cred era cînd se deconecta zilnic lumina pentru 2-3 ore. Sau cum descrie Tony Moldova. Dar şi oricare alte momente care acuma îmi par stupide. Să mai parieze încă odată să mai joace tenis cu toată echipa de fotbal a Moldovei, oare cum ne-ar descrie?

"Chiar dacă urăşti tenisul şi nu ştii unde este Moldova pe hartă, vei fi vrăjit. Recomandată din toată inima."

FHM

Fragment din carte: 

Am jucat întotdeauna destul de mult tenis. Tatăl meu a devenit un fanatic al jocului după ce s-a apucat de el la 45 de ani. Cu timpul, i-a adus multă bucurie, bucurie temperată numai de faptul că alţii jucau mai bine decît el. De fapt, erau milioane de oameni, numai în Sussex! Totuşi, ca toţi taţii mîndri, a decis să-şi educe copii ca să poată face ceea ce n-a putu el. Şi uite aşa lui Ron Burston, antrenor cu jumate de normă în Dyke Road Park din Brighton, i s-a încredinţat misiunea de a ne antrena pe mine şi fratele meu, pentru a devei jucătorii numărul unu şi numărul doi în tenisul mondial. (cu Tati ca impresar). 

Din păcate, totul a fost sub posibilităţile noastre. Bineînţeles, cu o excepţie: Tati! În faţa căruia s-ar fi deschis toate posibilităţile de a călători pe tot globul, a sta în hoteluri frumoase şi a urmări din teren, meciuri de tenis. Cînd am împlinit 35 de ani, tatăl meu a recunoscut că visul lui ar lua sfîrşit, numai dacă doamna care a înjunghiat-o pe Monica Seles n-ar fi eliberată din închisoare ca să i se ordone să înjunghie orice jucător de tenis din competiţia de bărbaţi în desfăşurare. 

Sursa imaginii: yupi.md

„Eu cu sora mea mai mică” de Jennifer Weiner – când iubirea dintre surori este pusă la încercare

Nu știu de ce, nu știu cum, dar iată că am scris o impresie despre romanul Eu cu sora mea mai mică de Jennifer Weiner, deși l-am citit ceva timp în urmă. Zilele astea am privit și filmul. În fine!

Dacă ai o soră mai mare ori mai mică, ești obligat/ă să citești cartea asta. 

„Eu cu sora mea mai mică” de Jennifer Weiner este un roman emoționant despre surori, familie, rivalități, secrete și legături care rezistă chiar și atunci când viața le pune la încercare. O poveste despre două femei foarte diferite, dar unite de o relație pe care timpul nu o poate șterge.

 

Subiectul romanului reprezintă viața surorilor Maggie și Rose Feller. Deși între ele nu sunt decât doi ani diferență, ele au personalități total opuse. Maggie este cea mai liberă, cochetă și iubește distracția. De-a lungul timpului a schimbat slujbă după slujbă, încât nici ea nu le mai știe numărul. La capătul celălalt se află Rose. Inteligentă și educată la Princeton, ea lucrează ca avocat la o importantă firmă de avocatură din Philadelphia. E o fată cu un apartament, mașină și tot restul.

Fragment din roman:

Maggie se prinsese repede cum stăteau lucrurile – profesorilor celor mai răi li se repartizau elevii cei mai răi, drept pedeapsă pentru că nu erau profesori buni. Cei mai răi copii aveau cei mai răi profesori drept pedeapsă pentru că erau săraci sau proști. […] Ei bine, socoti Maggie, dacă era pedeapsa cuiva, atunci se va comporta ca atare. Încetase să-și mai ia cărțile la ore și, în schimb, începuse să care după ea un portfard cât o trusă de scule. În timpul orelor își ștergea oja de pe unghii, își dădea cu un alt fard la ochi în timpul testelor, după ce răspundea cu aceeași literă la toate întrebările – A la o oră, B la următoarea.

Unicul lucru care le leagă e ura pentru  mama lor vitregă. După ce rămăseseră orfane de mamă, tatăl lor se recăsătorise cu o femeie pe care cele două nu o aveau la suflet. Aşa că... cele două surori se îndepărtează de mama vitregă, dar şi de tată. 

Referință critică:

Personajele lui Jennifer Weiner sunt absolut minunate, iar această atingere benefică a punctelor noastre nevralgice din viața de zi cu zi, care îi reușește atât de bine, te face să te simți citindu-i romanul, că te afli în prezența unui prieten înțelegător, cu mult umor, o companie irezistibilă. 

People

Dacă chicklit-ul este întradevăr un gen, atunci Jennifer Weiner a creat o subspecie mai deşteaptă şi mai amuzantă...

Philadelphia Inquirer

Pui cu pere

Ingrediente:
4 pulpe mari
4 linguri ulei
1 crenguţă cimbru
sare
piper
1 lingură de miere
1 cubuleţ unt,
1-2 morcovi
1 ţelină
1 ceapă
30 g unt
4 pere mari
1-2 linguri miere

Mod de preparare:

Se spală pulpele şi se curăţă de pieliţe. Se ung cu ulei şi se presară sare şi piper. Dacă pulpele sunt mai mari, se porţionează şi se pun la prăjit 7-8 minute pe o parte şi 7-8 minute pe cealaltă parte, la foc mic pînă se rumenesc. Se curăţă morcovii şi ţelina de coajă şi se pun la fiert în apă cu sare. După ce au fiert, se scurg de apă şi se dau la rece. Într-o tigaie se topeşte untul, se pune mierea şi ceapa tăiată fîşii foarte subţiri, sare şi puţin piper. Se amestecă continuu să nu se lipească. Sosul obţinut se toare peste pulpe şi peste legumele tăiate. La sfîrşit să curăţă perele de coajă şi se taie rondele. Restul de unt rămas, adică un cubuleţ, se topeşte, iar peste el se pun feliile de pere. Se călesc puţin pînă îşi schimbă culoarea şi lasă un sos dulce-acrişor. Se aşează pulpele pe un platou, se toarnă sosul peste ele şi peste legume şi se pun şi feliile şi feliile de pere. Platorul se ornează cu cimbru şi se bagă 10 mniute la cuptor. 

Sursa: Pui cu pere. În: Moldova Suverană, 2016, 4 oct., p. 4.

Ziua Mondială a Locuinţei – pima lune a lunii octombrie

În 2014, Ziua Mondială a Habitatului se sărbătorește la 6 octombrie. Scopul marcării este de a reflecta cu privire la starea în care se află orașele noastre și dreptul fundamental al fiecărui om de a avea un adăpost adecvat. În același timp, această zi are rolul de a ne reaminti că toți locuitorii planetei poartă responsabilitatea pentru cum vor arăta în viitor orașelor noastre.

În fiecare an, din 1985, când a fost desemnată, la San Francisco, de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin Rezoluția 40/202, Ziua Mondială a Habitatului se sărbătorește, în orașele din întreaga lume, în prima zi de luni a lunii octombrie. A fost sărbătorită prima dată la 6 octombrie 1986.

Cu această ocazie, v-am pregătit o listă de recomandare de cărţi ce face referinţă la tot ceea ce trebuie să ştiţi pentru a face din locuinţa pe care o aveţi locuinţa pe care o doriţi. Cărţile le puteţi consulta la Biblioteca Centrală din Chişinău.

750 designer secrets : Exclusive design ideas from the pros: from the editors of House Beautiful Magazine ; text by Kate Sloan. - New York : Hearst Books, 2005. - 448 p. : il.

Baks Badea, Florentina. Locuirea în Olanda : Ansambluri de locuinţe unifamiliale în Breda / F. Baks Badea, pref.: A. Matei. - Cluj-Napoca : U.T. Pres, 2005. - 134 p. : il.

Bottura, Roberto. Rehabilitated Buildings / R. Bottura, J. Noden. - Barcelona : Links, 2010. - 239 p. : il.

Broto, Eduard. Minimum Dwelling / E. Broto. - Barcelona : Links, 2010. - 29p. : il.

Cliff, Stanfford. Arta de a trăi în oraş / S. Cliff; trad. din lb engl.: D. l. Ilin. – Bucureşti : Humanitas, 2008. – 256 p. : il.

Ehrmantraut, Andreas. Duşumeaua şi parchetul: tehnici de aplicare şi finisare : Cu sfaturi de la profesionişti şi sfaturi pentru siguranţa dvs. / A. Ehrmantraut; trad. : Alexandra Ghibelean. - Bucureşti : M.A.S.T., 2009. – 110 p. : il., foto, 8 f. foto color.

Enache, Maria. Locuinţa socială. – Bucureşti : Ed. Universitară "Ion Mincu", 2009. – 144 p. : il.

Holloway, David. Cartea esenţială privind tehnicele de estetizare a locuinţei : Tot ceea ce trebuie să ştiţi pentru a face din locuinţa pe care o aveţi locuinţa pe care o doriţi / D. Halloway; M.

Interior architecture / ed.: S.  Schleifer, transl.: K. Kugler. - Barcelona : LOFT Publications, 2008. - 255 p. : foto.

Jodidio, Philip. Architecture now! Houses / Ph. Jodidio. - Paris : Taschen, 2009. - 416 p. : il.

Lawrence, J. McGoowan, T. Wilkins, consultant editare, trad.: C. Curpăn.. – Bucureşti : Aquila' 93, 2000. – 256 p. : il.

McLeod, Virginia. Detail in Contemporary Kitchen Design / V.McLeod. - London : Laurence King

Publishing, 2008. - 192 p. : il.

New decorating book ; ed. Denise L. Caringer. - Des Moines : Better Homes and Gardens Books, 2003. - 432 p. : il.

Opopol, N. I. Locuinţa şi sănătatea / N. I. Opopol. - Chişinău : Cartea mold., 1987. - 183 p.

Paris Houses / M.C. Fregni, N. Burnett-Stuart. - Milano : Motta, 2009. - 366 p. : il.

Pfeifer, Gunter. Courtyard Houses : A Housing Typology / G. Pfeifer, P. Brauneck. - Basel : Birkhäuser Verlag, 2008. - 111 p. : il.

Piet Boon / tekst: Joyce Huisman, foto  Matthijs Heins. - Amsterdam : Terra, 2001. - 167 p. : il.

Reinvent your bathroom ; ed.: Barnes Christine E. - Menlo Park, California : Sunset Publishing, 2003. - 144 p. : il.

Ungureanu, Elena. Dicţionar tematic ilustrat : Locuinţa, alimentaţia, vestimentaţia, îngrijirea corpului / Elena Ungureanu. - Chişinău : Arc, 2014. - 269 p. : il.

Mateescu, Florin. Izolarea termică a locuinţelor / Florin Mateescu. - Bucureşti : M.A.S.T., 2008. - 237 p. : tab., 2 f. foto color.

Webster, Richard. Iniţiere în Feng shui : Succes în viaţă prin designul locuinţei / R. Webster, trad.: M. Mircea şi N. Farcaş. - Iaşi : Polirom, 2004. - 204 p.

Zen interiors : Houses now / C. Broto, W. George, O. Valles. - Barcelona : Links, 2007. - 237 p. : il.

Bridget Jones însărcinată

Bridget Jones lua întreaga lume pe nepregătite în 2001, când reuşea, cu umorul fără perdea şi

imposibil de complicata ei viaţă, să strângă încasări de 11 ori mai mari decât bugetul. Una dintre cele mai iubite comedii romantice ale mileniului, Jurnalul lui Bridget Jones a avut parte de un sequel nu foarte iubit în 2004 şi iată că vineri o reîntâlnim pe neîndemânatica eroină în Bridget Jones însărcinată/Bridget Jones's Baby. Chiar dacă nu-i lipsesc sughiţurile şi se împiedică pe ici, pe colo, noul film cu Bridget merită din plin o vizită la cinema.

Bridget (Renée Zellweger) are acum 43 de ani şi, deşi în filmul anterior destinul părea să-i netezească drumul alături de Mark Darcy (Colin Firth), în prezent o întâlnim înfruntând viaţa tot de una singură. Problemele de la serviciu (noii şefi vor să tabloidizeze ştirile televiziunii) sunt dublate de singurătate: au trecut vreo cinci ani de când Bridget l-a părăsit pe Mark şi de atunci nu a mai avut nicio relaţie. Totul se schimbă când Bridget ajunge la un festival de muzică, unde dă, printre noroaie şi corturi, de Jack (Patrick Dempsey). O partidă de sex fără prezervativ şi încă una, complet neaşteptată, cu Mark o săptămână mai târziu duc la întrebarea: cine naiba e tatăl copilului lui Bridget Jones?
Aşa că... filmul e foarte interesant. Dacă nu l-ai văzut - neapărat trebuie să-l vezi. Deşi, eu dacă aş fi fost regizoarea filmului, aş fi ales altă actriţă în rolul lui Bridget Jones. Eroina din carte nu corespunde cu eroina filmului. Dar asta e. Din păcate, în Bridget Jones însărcinată nu joacă Hugh Grant, dar am văzut că alţii se bucură că joacă actorul Patrick Dempsey. 
Pe scurt - o comedie romantică. O comedie care vă v-a ridica dispoziţie. O comedie ce trebuie văzută. Asta dacă aţi citit cartea mai întîi.

Trailer-ul în puteți vedea aici.

Sursa imaginii: cinemagia.ro

„Concertul” – filmul pe care l-am revăzut de 5 ori și care încă mă emoționează

Am văzut acest film acum 5-6 ani la cinematograful Odeon în cadrul Festivalului de Film Francez. M-a impresionat foarte mult acest film, fapt care m-a făcut să-l privesc de vreo 4-5 ori. 

Concertul (Le concert) este un film de Radu Mihăileanu lansat în 2009. Andrei Filipov, dirijorul celei mai mari orchestre din Rusia, Orchestra Bolșoi, apreciat în Occident, este concediat în timpul erei comuniste: refuzase să renunțe la interpreții săi din orchestră care erau evrei. Andrei s-a afundat în băutură și depresie. Acum are 50 de ani și încă lucrează la Bolșoi. Ca om de serviciu.

O poveste despre muzică, nedreptate și o a doua șansă

Filmul îl are în centrul poveștii pe Andrei Filipov, fostul dirijor al prestigioasei Orchestre Bolșoi. În perioada comunistă, cariera sa este distrusă după ce refuză să renunțe la muzicienii evrei din orchestra sa.

Ani mai târziu, Andrei nu mai este dirijorul celebru de odinioară. Lucrează ca om de serviciu la Bolșoi și pare că și-a pierdut aproape totul: cariera, prestigiul și sensul vieții.

Apoi apare o șansă neașteptată.

Andrei găsește un fax prin care Orchestra Bolșoi este invitată să susțină un concert la Paris. În loc să lase această oportunitate să treacă, el pune la cale un plan aproape nebunesc: își adună foștii colegi, muzicieni care între timp au ajuns să lucreze ca taximetriști, comercianți sau în alte meserii, și încearcă să-i ducă la Paris pentru a cânta din nou împreună.

Problema este că acești oameni nu mai formează de mult o orchestră.

Dar formează o echipă.

Umor, nostalgie și multă emoție

Unul dintre lucrurile care fac „Concertul” atât de special este combinația dintre comedie și dramă. Filmul are scene pline de umor, inclusiv umor negru, personaje excentrice și situații aproape absurde.

În același timp, în spatele râsului există o poveste dureroasă despre oameni cărora li s-a luat șansa de a-și continua pasiunea.

Andrei Filipov nu încearcă doar să organizeze un concert. Într-un fel, încearcă să-și recupereze viața pe care a pierdut-o cu zeci de ani în urmă.

Iar foștii săi muzicieni au și ei nevoie de această revenire.

Parisul devine scena unei revanșe

Planul lor este nebunesc. Timpul este foarte scurt, orchestra este departe de a fi una profesionistă, iar trecutul îi urmărește pe fiecare dintre ei.

Totuși, ajung la Paris.

Iar ceea ce urmează transformă întreaga poveste.

Concertul final este, pentru mine, unul dintre cele mai puternice momente ale filmului. Muzica devine mai mult decât muzică. Devine memorie, libertate, vindecare și revanșă.

Este momentul în care oamenii care au fost marginalizați, umiliți și despărțiți de pasiunea lor reușesc, în sfârșit, să cânte din nou împreună.

De ce m-a făcut să revăd filmul de atâtea ori?

Cred că tocmai aici se află frumusețea filmului „Concertul”.

Nu este doar despre o orchestră care încearcă să ajungă la Paris. Este despre a doua șansă.

Despre oamenii care, chiar și după ce au pierdut aproape totul, mai pot găsi în ei puterea de a începe din nou.

Este despre prietenie, talent, nedreptate, trecut și speranță. Și, mai ales, despre puterea artei de a aduce oamenii împreună.

De fiecare dată când revăd filmul, descopăr alte nuanțe. Uneori râd la aceleași scene, alteori mă emoționează aceleași momente, iar finalul are aceeași forță.

„Concertul” este unul dintre acele filme pe care nu le recomand doar pentru poveste, ci pentru emoția pe care o lasă după genericul de final.

Dacă vă plac filmele europene, poveștile despre muzică, personajele memorabile și filmele care reușesc să combine umorul cu emoția, „Le Concert” merită cu siguranță văzut.

Poate că, asemenea mie, veți simți nevoia să-l revedeți.

Trailer-ul filmul îl puteți vedea aici. 

Concercul orchestrei Bolshoi îl puteți vede aici. Nu că e frumos film?

Sursa imaginii: www.okhumanities.org

Pui gătit în stil italian

Ingrediente:
2 pulpe de pui,
o ceapă,
2 ardei graşi roşii
2 căţei de usturoi
o conservă mare roşii în bulion
300 g ciuperci proaspete
200 ml vin alb
60 ml ulei
1/2 crenguţă rozmarin
sare
piper

Mod de preparare:

se rumeneşte puiul într-o tigaie cu jumătatea de ulei, se potriveşte de sare şi piper şi se scoate. Se adaugă restul de ulei şi se călesc ceapa şi ciupercile tăiate mărunt. Se pune sare şi piper, apoi ardeii tăiaţi fîşii, usturoiul şi se lasă un minut să se călească. Se toarnă vinul, se amestecă pentru a îngloba toate sucurile şi apoi se pun roşiile. Într-un vas de cuptor se pun puiul şi sosul de roşii, se lasă să ajungă la punctul de fierbere şi apoi se transferă vasul în cuptor, adăugînd rozmarinul. Se lasă 45 de minute. 

Sursa: Pui gătit în stil italian. În: Moldova Suverană, 2015, 13 sept., p. 4.