joi, 11 februarie 2021

Confesiunile unei muze: De-ar fi marea o a doua mea piele

Autoare: Sorina Alexandra Istode


Să ne fie iubirea 


poem eminescian 

ori 

una dintre sticlele de vin de colecție,  

din care orice musafir

s-ar înfrupta cu plăcere.


Să-ți fiu fulgul de nea,

ce se topește-n palme

de la o singură atingere,

iar tu,

fie-mi piesa venerată de-adolescenții rebeli, 

cărora

le pasă prea puțin

de ziua de mâine.


De-ar fi vara o a doua mea piele,

aș purta-o ca pe cea mai prețioasa haină.


M-aș scălda necontenit în mare, 

iar valurile, ar lua cu ele în larg regrete și doruri mii,

descotorosindu-mă de vină.


Hai să ne fim pe rând 

răsărit și apus,

atunci când lumea

mult prea grăbită,

uită să trăiască.


Rostește în locul meu

cuvinte ce-mi par prea amare,

iar eu,

te voi îndulci cu săruturi păcătoase,

mai fierbinti ca niciodată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu