Actrița Sarah Jessica Parker este din nou Carrie Bradshaw, reunind toate tendințele Sex and the City într-un singur look

Am văzut-o pe Sarah Jessica într-o mie de moduri în timpul serialului și odată cu revenirea SATC, ea a revenit la stilul ei ca Carrie Bradshaw în acest look.

JANET MAYER / SPLASHNEWS.COM

Abia așteptăm ca fetele din Sex and the City să se întoarcă și să ne spună cum este viața după cincizeci de ani. Deși Kim Catrall nu s-a alăturat întoarcerii seriei, este mai bine să se întoarcă seria care ne-a făcut să visăm de atâtea ori.

Ne lipsește Carrie, coloanele și reflecțiile ei despre dragoste, precum și aspectele sale unice. Deoarece totul este deja pregătit și mai rămâne puțin pentru a le revedea, trebuie să fie faptul că Sarah Jessica Parker în viața reală a fost inspirată de personajul ei și am văzut-o într-un look în care a adunat toate tendințele pe care le-a putut au purtat.

Sub el, poartă o cămașă cu mâneci evazate și pătrate cu detalii de dantelă, îmbrăcate și într-un model complet diferit de pătrate, dar în nuanțe de albastru, roz și pantofi marca proprie, cu tocuri largi și sclipici. 

Nu mai rămâne nimic să o revedem pe Carrie

Acum actrița este concentrată pe proiectul ei de pantofi și pe întoarcerea ei pe micul ecran. Nu ți-am putut spune să copiezi look-ul, pentru că stilul Sarah Jessica Parker este inconfundabil și irepetabil șiarată doar bine. Dar trebuie să recunoaștem că suntem încântați să o vedem pe Carrie care ne-a făcut atât de fericiți în orașul ei alături de prietenii ei. Acesta este unul dintre lucrurile care ne entuziasmează cel mai mult în 2021, va fi la înălțimea a ceea ce a fost deja filmat? 

Articol preluat de pe elle.com

Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor de Olga Tokarczuk. Recenzie realizată de Sorina Alexandra Istode

Autoarea este una dintre cele mai iubite şi mai faimoase scriitoare poloneze, ajungând fără doar şi poate o prezenţă remarcabilă în literatura contemporană.

Personajul principal al romanului de faţă îl constituie o profesoară de engleză pensionară – relativ ciudată  pentru cei mai mulţi, pasionată de astrologie şi de poezia lui Blake.

Femeia este însăşi vocea care dă viaţă cărţii. 

Într-un cătun de la graniţa Poloniei cu Cehia, unde trăiesc aproape izolaţi de lume un grup de localnici, au loc o serie de crime.

Victimele se dovedesc a fi vânători pasionaţi, iar dacă e să ascultăm spusele fostei profesoare, animalele sălbatice nu sunt deloc străine de aceste crime.

De-a lungul a celor peste 150 de pagini, veți descoperi atât influenţe politiste, cât şi  politice. 

Desigur nu lipsesc nici părţile de comedie.

Recunosc, auzisem de autoare, însă nu reuşisem să o descopăr.

Cei mai mulţi îi consideră stilul greoi, dar pentru mine a fost un plus.

De asemenea, atât titlul cât şi coperta, nu pot trece neobservate.

Cu greu reuşeşte să mă impresioneze o carte. Însă, după „Blestemul” lui Ines Dumitru descoperit la finalul lui 2020, începutul lui 2021, m-a surprins prin această lectură.

Îndrăzneaţă şi plină de originalitate, pregătită parcă să urce în topul preferinţelor mele.

Voi prin ce lecturi aţi fost surprinşi în anul curent? Aştept recomandările voastre în online.

„Sora mea, ucigașa în serie” de Oyinkan Braithwaite. Un roman recenzat de Sorina Alexandra Istode

Cartea de față a fost descoperită în urma unei sesiuni de cumpărături în mall. Și cum nu am putut rezista tentației de a intra aparent „în fugă” prin Cărturești, titlul mi-a atras atenția ireversibil. Ar fi fost imposibil să n-o facă.

Povestea are ca personaje principale, 2 surori: Korede și Ayoola.

Prima menționată, este sora mai mare, genul de persoană pe care să te poți baza, ușor anxioasă, meticuloasă. Iar cea de-a 2-a, sora mai mică, radiază de frumusețe, are un șarm uluitor, însă, se întâmplă și să fie: CRIMINALĂ ÎN SERIE... 

Da, ați citit bine.

Se descotorosește de bărbații din viața ei, motivând actele de violență ca fiind legitimă apărare. 

A se afla deja la a treia crima pasionala, iar K, își iubește prea mult sora, conștientă fiind de faptul că familia este primordială, alegând astfel să îi fie complice.

Curăță de fiecare dată cu atenție locurile crimelor, pentru a nu lăsa urme.

Am apreciat caracterul „dark”, servit cu un comic lipsit de sentimentalism.

Modalitatea de scriere a romanului este una de actualitate, iar coperta inspiră mister.

După trei zile de lectură, pot spune că, este genul de carte care îți rămâne în minte.

Așadar, acum pe final, voi concluziona adăugând doar atât: lectura prezentată astăzi, este o comedie neagră despre cum sângele, e mai gros și mai greu de scos din covor decât apa.

Confesiunile unei muze: Eu și Dumnezeu împărțim aceeași barcă

Autoare: Sorina Alexandra Istode

Cafeaua din cană s-a terminat. Am băut-o rapid. Nu obișnuiesc să fac asta.

De obicei, o savurez în tihnă de frică să nu se termine.

Dar azi, a fost altfel.

Azi, părea că lichidul închis la culoare aflat în fața ochilor mei, își dorea să dispară.

Asa că i-am îndeplinit „dorința”.

*

Port un tricou roșu, lung. Părul mi-e ciufulit, iar lacrimile de pe obrazul drept își fac apariția de parcă le-ar fi împins cineva de la spate.

*

Încă îmi lipsește.

Aș fi pariat pe aproape orice că sunt pregătită să merg mai departe.

Dar, surpriză:  NU SUNT.

Mă doare că n-am apucat să ne întâmplăm altfel. 

Că n-au reușit să ni se intersecteze haosurile pe perioadă nedeterminată.

Deși suferința nu are un  ghid în care să poți găsi informații suplimentare, am învățat s-o fac.

Mi-a devenit rutină.

Știu să sufăr. 

Nu e chiar așa greu.

Mor și revin la viață de mii de ori pe minut.

Oglinda îmi schimonosește chipul, pereții mă strâng, iar în lume plouă.

De parcă Dumnezeu s-ar afla în aceeași barcă cu mine.

Prin ploaie, Dumnezeu îmi spală o parte din vină. Sau cel puțin încearcă s-o facă.

Și astfel, pot spera la un alt mâine.

Un mâine în care voi fi mai îndemânatică referitor la exercițiile de echilibru, pe care le-am cam dat uitării.

Romanul Oameni Anxiosi de Fedirick Backman - recenzie realizată de Istode Sorina Alexandra

Un spărgător de bănci înarmat, fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că îl căuta poliția, se baricadează înăuntru luându-i ostatici și pe potențialii cumpărători: un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare, un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Lucrurile o iau complet razna, atunci când spărgătorul și ostaticii încep să își facă dezvăluiri reciproce cu privire la anxietățile fiecăruia, dar și la dramele existențiale cu care ei se confruntă. Această scriere poate fi considerată o superbă declarație pentru viață și un poem trist despre moarte. Cititorii il pot considera un test al emoțiilor. M-a amuzat, m-a contrariat, m-a destins. Deși nu se afla în topul preferințelor, e o lectură empatică, dramatică, plină de secvențe amuzante.

Apreciez scenariul imaginat de autor. Incită, revoltă. E genul de carte care merită păstrată în bibliotecă.

4 cărţi de citit. Recomandările de lectură

 Astăzi, v-am pregătit un nou articol marca Istode Sorina Alexandra, cunoscută şi ca „Muza”.

Va aborda din nou un subiect drag sufletului ei, şi anume – cărţile. Am spus „din nou”, tocmai pentru că a mai publicat un articol de acest gen, aici. Însă, în cele ce urmează, vă va aduce în atenţie patru cărţi prezente în topul preferinţelor ei, despre care nu şi-a spus opinia în mod public.

O va face astăzi, chiar pe blog.

**

Hei, hei. Îi mulţumesc Danielei pentru introducere, iar acum, haideți în universul meu literar.

*

„Blestem”  de Ines Dumitru 

Este cartea pe care am descoperit-o la finalul lui 2020.

Cartea mai sus menţionată îl are în prim plan pe Viorel, un gropar care ajută morţii să îşi înţeleagă vieţile.

Coperta este una pe gustul meu, de asemenea şi subiectul, dar şi abordarea aleasă se încadrează fix la preferinţe.

Aşadar, dacă sunteţi pregătiţi să descoperiţi întreaga poveste scrisă sub semnul atipicului, nu staţi pe gânduri.

Personal, mă declar îndrăgostită de această „capodoperă”.

Este fix genul de carte pe care aş citi-o oricând, însă, cel mai important – genul de carte cu care m-aş mândri ca autor.

„Camere de hotel” de Anda Docea 

Sursa: www.hergbenet.ro

Este una dintre cele mai calde și mai sensibile cărți lecturate vreodată.

Recunosc că am citit-o de 2 ori si m-a inspirat teribil.

E atât de intimă, încât îți vine să o citești în gând, de frică să nu perturbi autorul.

Ai senzația chiar, că te afli în camere de hotel, în care aproape că te cuprinde sentimentul de vină dacă îndrăznești să bați la ușă și să intri.

Nu de alta, dar,

Ai putea găsi emoțiile dezgolite.

Cât curaj să scrii despre iubiri din trecut și iubiri din viitor. Despre experiențe care ar trebui să ne întărească, ori despre călătorii. Fie ele efectuate la impuls sau necesare.

Nu vă imaginați câtă liniște mi-a oferit în dar această carte.

De ce fierbe copilul în mămăligă? de Aglaja Veteranyi

Sursa imaginii: lecturile-ernei

Mi-a atras atenția încă din prima secundă. 

O carte ce se află pe muchia dintre autobiografie și fictiv.

Narațiunea se petrece la persoana I, iar în plan principal se află o familie de circari.

În această carte adevărul se împletește cu fabulația poetică.

De asemenea, nu lipsește prospețimea, angoasa, concretul.

Din punctul meu de vedere, chiar o scriere atipică, extrem de inspirată. 

 

„Cimitirul” de Adrian Teleșpan

sursa imaginii: elefant.md

Green, personajul lui Teleșpan, devine administrator de cimitir, după ce se mută în Londra.

Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți,   acesta își expune punctele de vedere raportate la diverse teme precum: sex, religie, bani.

În timp, constată că adevărul stă în ochii proprii, nu în ai celorlalți.

E o carte plină de sarcasm și umor, care reușește cu ușurință să destindă cititorul.

Ați citit vreuna din aceaste cărți? Dacă da, vă invit să vă exprimați fără grijă opiniile în comentarii.

Curaj, inspirație, motivare

I se spune Muza și am cunoscut-o în online. Pe lângă pasiunea pentru citit, adoră fashionul, fotografia, călătoriile, filmele și scrisul. 

Scrie din copilărie, încă de când a învățat literele, are deja articole publicate în online pe diverse site-uri și plănuiește să își facă debutul în lumea literară. 

Așa că, în cele ce urmează, am pregătit pentru voi una dintre creațiile muzei.

PS : Sper să vă inspire și pe voi cel puțin la fel de mult cât m-a inspirat pe mine. 😁

Imi cer scuze... MIE!

Ar cam fi cazul să-mi cer scuze.

De-a lungul propriei existențe nu am făcut altceva decât să adun greșeli, cu simplitatea cu care adun rufele de pe sârmă. 

Le-am adunat și mi-am creionat timpii pe baza lor. Le-am permis să determine apariția sentimentului de vinovăție, care, a prins rădăcini în interiorul meu... involuntar.

Dar, deja e prea mult.

Durerea e prea multă. A depășit prea-plinul paharului.

Suferința a reușit să-mi dezintegreze principiile, iar fluturii din stomac mi-au fost striviți în palme străine de mii de ori.

Tocmai de aceea, am decis: 

IMI VOI CERE SCUZE, cu speranța că pe viitor nu-mi voi mai trăda convingerile.

*

O recunosc fără menajamente:

SUNT FEMEIA, PENTRU CARE REGRETELE AU DEVENIT VEȘMINTE PREFERATE...

**

Regret că nu am mâncat desertul prima oară.

Regret faptul că, la un moment dat, în vreme de maturitate necoaptă am crezut în oameni.

Regret că am rănit intenționat bărbați, tocmai din frică.

Regret că l-am rănit mai ales pe EL, cel ce merita cel mai puțin dintre toți.

Regret că am sfârșit povești, înainte ca ele să-nceapă.

Regret că plâng atât de ușor la filme.

Regret că acord șanse cu nemiluita.

Regret că mi-am spălat prea des cu lacrimi mâinile.

Regret că l-am crezut ZMEU. El nu făcea altceva decât să înalțe zmee pe plajele din vamă.

Regret că am abuzat de Nu-uri.

Regret că nopțile, m-am dezgolit în tainele promisiunilor iluzorii.

Regret că mi-am închis inima pentru renovare, pe perioade nederminate.

Azi, voi bea un pahar în cinstea păcatelor. Căci vinul mi-e unul dintre cei mai buni prieteni.

Însă, de mâine, voi învăța să transform toate regretele în lecții de viață.

(autor: Istode Sorina Alexandra)